4/27/2009

D'ale bucatariei...

Astazi a fost una din "acele zile"... adica o zi in care, oricat m-as stradui sa iasa ceva bine, nu iese si pace! De parca as avea doua maini stangi. Si oricat de tare imi spun sa invat lectia asta odata, si daca vad ca nu iese sa nu insist... nici azi nu mi-a iesit!
Asadar, m-am trezit hotarata sa am o zi pentru mine, o zi in care sa fac tot ce-mi trece prin cap, ori sa nu fac nimic. Si sa ma simt bine oricare din variante as alege.
Asa ca mi-am baut cafeaua linistita, am mai citit pe ici pe colo pana pe la 11.00. Racoarea diminetii patrundea in camera prin vantul ce umfla din cand in cand perdeaua, iar soarele suradea timid prin geamul deschis, catre gardenia care-mi citeste mailurile in fiecare zi. :-) Era atat de bine! Sa lenevesti, sa asculti si ceva muzica, sa mai sorbi din cafea... Ma simteam cumva in forma. Asa ca m-am hotarat sa gatesc ceva care ma tenteaza de-o vreme incoace: sa vad "cu ce se mananca" seitanul (pentru necunoscatorii ca mine, seitanul este un fel de carne falsa, care se face dintr-un aluat din faina si apa). Buuun... Mi-am cautat retetele salvate de pe net, am vazut ca nu difereau prea tare una de alta, mi-am spus "cat de greu poate sa fie?" si m-am pus pe treaba. Dar se pare ca socoteala nu s-a potrivit... Am facut aluatul, l-am lasat o ora sa se umfle glutenul ori sa faca ce stie el mai bine si-am ajuns la partea cu pusul si scursul in/din apa calduta-rece, pana cand apa ramane limpede si aluatul de transforma in "ceva spongios". Eh, aici nu mi-a iesit figura, asa ca ceva-ul spongios s-a facut tot mai mic si mai mic pana ce s-a dus de tot! :-)
Ok, mi-am zis, deci nu-i chiar atat de usor de facut, ori poate nu am facut eu ceva cum trebuie. Asta e! Incerc alta data si pentru azi, ma orientez catre altceva. Si ce altceva poate fi mai bun decat ceva dulce? :-) Dulce? ... Pai e un dulce pe care mi-au ramas ochii si papilele lipite inca de cand l-am descoperit : "dulce de leche", de la Irina ! Si cautand pe blogul ei, am vazut ca se poate face si tarta cu mere cu dulce de leche... mere am, aluat cumpar, deci, ce mai astept? Asadar, am pus la fiert laptele condensat, l-am fiert 3 ore conform instructiunilor, pana ce i-a sarit capacul si, dezamagire mare: tot lichid a ramas! Nici urma de bunatatea despre care vorbea Irina!...
Ulterior, mi-am dat seama ca este posibil sa fi fost vorba despre un alt fel de lapte condensat, cu o consistenta ceva mai groasa decat cel pe care l-am avut eu. In plus, eu nu am gasit la doza, asa ca am folosit din cel la cutie, si l-am transbordat intr-un borcan inainte de fierbere. Asa ca, dupa o jumatate de zi de invartit prin bucatarie fara nici un fel de rezultat, spre seara am capitulat obosita in fata unei farfurii de tortelini cu branza, cu sos de rosii si ciuperci si un pahar de vin! Totul condimentat cu zambete furise, o lumanare si parfum discret de lacramioare.
Si poate ca data viitoare voi reusi sa ma opresc de prima data cand vad ca nu-mi reuseste "magia culinara" si-o sa-mi petrec restul zilei facand altceva ce-mi place. Pana data viitoare, deci! ;-)

4/21/2009

The Temple of Nature...

... sau un altfel de Paste.
in targu mures, prin padure, intr-un loc in care timpul parca s-a oprit, am descoperit acest colt de paradis.
am plecat intr-un tarziu, cu tristetea ca las in urma un loc bun in care sa traiesti, un loc bun in care sa si mori...
restul, a fost ca o poveste dincolo de cuvinte, o poveste asa cum numai Natura stie sa sopteasca la urechea celor ce vor sa se opreasca si s-o asculte, macar din cand in cand.

19 aprilie 2009

4/03/2009

Cu primavara in gand

Saptamana asta la inceput, am avut ceva treaba in afara orasului. In doua zile am terminat cu totul, asa ca marti dupa-amiaza, pe la 17.30, intr-o dupa-amiaza calda si dulce (in sfarsit, a venit si primavara!) am pornit-o inapoi spre casa, pe drumul de la Brasov catre Tragu Mures.
Nu stiu cati dintre voi l-ati facut cu masina (sau autocarul/microbuzul), dar pentru mine a fost a doua sau a treia oara.
Drumul este superb: serpuieste mai mult sau mai putin molcom pe langa coastele dealurilor, lasand in urma, de o parte si de alta case, gradini, mici livezi sau vai golase, palcuri de padurice tanara, in care pomii de-abia acum, la inceput de aprilie, isi fac curaj sa iteasa cateva frunze la aer.
Portiunea ce-mi place insa cel mai mult, este cea care trece prin Padurea Bogatii. Mereu am sentimentul ca acolo timpul se scurge altfel, ca are un pas tainic, stiut numai de el, iar drumul imi pare cumva fara sfarsit... de parca urmeaza sa merg, sa merg, sa merg... si niciodata sa nu ma mai opresc. Fara o destinatie anume.
Padurea Bogatii n-am mai vazut-o de peste un an, iar acum intalnirea a fost una trista. Dealurile ce strajuiesc marginile soselei, sunt tot mai golase. Copacii au fost taiati in nestire si nu s-a plantat nici un altul in locul lor. Fara sa-mi dau seama, ma trezesc spunand incet: daca vor continua in felul asta, in cel mult un an-doi se va numi "Padurea Saracii" ori se va spune "simplu": aici a fost Padurea Bogatii... Soferul simte probabil nevoia sa-si dea si el cu parerea: se taie, dar numai copacii batrani. Dar se poate numi “copac batran”, un arbore pe care-l poti prinde la piept numai cu o mana? Nu cred...

Si mi-a venit astfel in minte un articol citit pe net, in urma cu putina vreme in care se spunea ca in primavara asta, in Macedonia s-au plantat 6 milioane de arbori intr-o singura zi! (vezi: http://www.green-report.ro/stiri/6-milioane-de-copaci-plantati-intr-o-singura-zi) "Mare branza" vor spune unii, poate. Mie insa, gestul mi se pare impresionant, tinand cont de faptul ca populatia Macedoniei se rezuma undeva la 2 milioane de locuitori... La noi, pe cand o initiativa de asemenea proportii?...

Si pentru cei dragi mie, la inceput de primavara - nu calendaristica, caci cea calendaristica nu mai e chiar la inceput:

Chec cu banane si nuci (Anca, Iustin o felie de chec?! sau mai multe...? ;-)

Ingrediente:

  • 2 banane mai coapte, pasate bine cu furculita
  • 2 oua
  • 100 g zahar (1/2 cana)
  • 100 g unt topit
  • 100 g iaurt (1/2 cana)
  • 200 g faina (1 cana)
  • 2 lingurite de praf de copt
  • un praf de sare
  • 2 plicuri zahar vanilat
  • 100 g nuca taiata mai mare (cam 2 pumni generosi de nuca = aprox. o cana plina)
  • 150 g caramele taiate in 6 (eu am pus 10 buc.)

Preparare:

Se incalzeste cuptorul la treapta III (160 grd. C). Cu mixerul, se bat ouale spuma cu putina sare, apoi se adauga zaharul si zaharul vanilat si se mai bat putin pana se deschid la culoare si cresc in volum (2-3 min); apoi se adauga pe rand iaurtul, untul topit si bananele. In compozitia obtinuta se incorporeaza treptat faina in care s-a amestecat praful de copt, iar la sfarsit, 3/4 din nuci si caramele. Caramelele si nucile se amesteca in compozitie cu o lingura, ca sa nu se striveasca cu mixerul. Amestecul obtinut se toarna si se niveleaza cu lingura intr-o tava de chec, unsa cu unt si tapetata cu faina (ori in care s-a pus hartie de copt), iar pe desupra se presara restul de nuca si caramele taiate. Se pune checul la copt timp de o ora, pana cand creste si se face auriu-maroniu. Apoi se scoate din cuptor si se lasa sa se raceasca in tava.

Pofta buna!