7...5...3

O poveste lunga. Cu bune si rele, ca orice poveste de viata.

O zi calda de primavara. Un prezent fericit.

Au fost 7. Au ramas 5, iar de curand, numai 3. Ildi, Pingu si Bursi. Dupa exact... 4 luni!...

running full steam ahead...and still buying it

All our lives we’ve dreamed about it

Just to find that it was never real

This sure ain’t no great Valhalla

Coming closer each turn of the wheel

Forlorn, adrift on seas of beige

In this our Golden Age

Even in our darkest hour

Never thought that it could get so bad

Bullied, suckered, pimped and patronised

Every day your tawdry little lives

So loose your head

And step within

The silence deafening

Now you saw it coming

And I saw it coming / We all saw it coming

But we still bought it / Now you saw it coming

And I saw it coming but still / Running full steam ahead

In and out of consciousness

It breaks my heart to see you like this

Crying, wringing hands and cursing fate

Always so little far too late

It’s 3am I’m wide awake

There’s still one call to make

Now you saw it coming / And I saw it coming

We all saw it coming / But we still bought it

Now you saw it coming / And I saw it coming

We all saw it coming / But we still bought it

Now you saw it coming / And I saw it coming

But still running full steam / Now you saw it coming

And I saw it coming but still / Running full steam

Now you / And I

We all saw it coming / But we still bought it

Now you / And I

We all saw it coming / But we still bought it...

Pasarea albastra a fericirii...

Anul asta am redescoperit iarna. Si viata naturii amortite, in asteptarea primaverii. De multe ori surprinzator de animata, in ciuda gerului si a zapezii!

Exista aici, in oras, o strada aparte. Una din putinele care respira asezare si liniste. Echilibru. Strada Cimitirului... Aproape imediat, gandul zboara catre "la loc de lumina, la loc cu verdeata"... si mai departe... Cu toate astea, n-am privit niciodata cimitirele ca locuri ciudate, infricosatoare. Acele cimitire de alta data. Cu verdeata, liniste, copaci batrani, cantec de pasari... Precum cimitirul din cetatea Sighisoarei. Ce-si doarme somnul in profunda impacare. Cele de-acum insa, taiate ascutit si cvasi-identic in betonul rece, imi dau fiori!

Asadar, strada Cimitirului... O strada aparte, pe care amprenta muta a Naturii inghetate prinde glas. De pitigoi galben-albastri ce te privesc iscoditori printre ramuri de mesteceni tineri. I-am zarit intaia data la inceput de ianuarie si imaginea lor mi-a adus un gand uitat: "the bluebird of happiness "!

Existenta ei mi-a devenit cunoscuta din filmul K-PAX. Un film extraordinar, pe care il recomand din toata inima celor ce nu l-au vazut inca! Dar niciodata dupa aceea, n-am cautat o simbolistica a ei. Si iata, « the bluebird of happiness » este asociata intregii game de trairi si sentimente pozitive. Iar o pasare albastra moarta este simbolul pierderii inocentei, al renuntarii la iluzii si al trecerii de la naivitatea tineretii la intelepciunea maturitatii.

Tot ca simbol al transformarii sau chiar al vindecarii, apare si in K-PAX. Descoperirea micii minuni albastre, dupa zile de cautare si asteptare in spatele geamurilor spitalului de psihiatrie, starneste o adevarata explozie de bucurie si exuberanta printre pacienti. Imaginea, extrem de emotionanta, poarta in ea "secretul" marelui pas inainte pe drumul catre insanatosire: necesitatea de-identificarii omului de boala sa.

M-am intrebat despre ce-mi vorbeste oare gandul meu cu pasarea albastra… O schimbare? O plecare catre un "mai departe"? Nu stiu.

Stiu doar ca strada Cimitirului si pitigoii ei mi-au mers la inima in iarna asta...

“ The universe will expand, then it will collapse back on itself, then will expand again. It will repeat this process forever. What you don't you know is that when the universe expands again, everything will be as it is now. Whatever mistakes you make this time around, you will live through on your next pass. Every mistake you make, you will live through again and again, forever. So my advice to you is to get it right this time around.

Because this time is all you have.”

Iarna se numara racelile

Porcina, aviara sau in varianta “demodata” de sezon, gripa – caci despre ea este vorba - poate oricand sa apara in perioada iernii. Sau o raceala. Iar motivele… pot fi multiple!

Si, la fel ca in cazul altor dezechilibre ce pot surveni la un moment dat in starea noastra de sanatate, unul din cele mai nocive lucruri pe care le putem face, este sa ne indopam. Am intalnit multe persoane care merg pe principiul "atunci cand esti racit forteaza-te sa mananci, chiar daca simti ca nu iti vine, caci organismul are nevoie de resurse ca sa poata lupta cu virusii"!

Oare chiar asa sa fie? Ocupat sa creeze anticorpii necesari acestei "batalii", ultimul lucru de care mai are nevoie organismul este acela de a fi pus la treaba pe un al doilea front, cel al sintetizarii substantelor nutritive din hrana.

Nu sunt eu cea care spune asta, ci a spus-o chiar Hippocrate, parintele medicinei. Si daca este sa fim atenti la ce ne spune corpul nostru cand suntem bolnavi, cred ca putem observa cu usurinta ca modul de alimentatie anterior imbolnavirii nu ne este tocmai la indemana.

Simtim nevoia mai degraba de un ceai, o cana cu lapte cald, o felie de paine prajita sau o supa. Hrana usoara, menita sa sustina corpul si nu sa-l suprasolicite. Iar alimentatiei i se adauga, bineanteles, si medicatia corespunzatoare.

Aceasta ar fi viziunea medicinei traditionale, fie ea alopata sau naturista, in ceea ce priveste boala.

O alta perspectiva, asupra careia poate ca ar merita sa meditam putin fiecare dintre noi, propune ca model de abordare incercarea de a descifra si interpreta simbolistica bolii. Mai clar, in loc sa combatem simptomele prin care boala se manifesta, sa incercam sa ascultam ce anume are ea sa ne spuna despre noi. Sa descifram mesajul care se afla in spatele bolii, sa vedem ce ne impiedica si, in acelasi timp, ce ne constrange ea sa facem.

Acum, revenind la... racelile noastre, va propun o supa de legume cu pasta de busuioc, potrivita atat in perioada "rebela" a gripei sau racelii, cat mai ales in cea de convalescenta.

Avem nevoie de:

- 2 cepe medii, un morcov mai mare, 2 cartofi taiati cubulete mici, o jumatate de legatura de patrunjel tocat marunt, 1 ½ l supa de legume (apa + legume deshidratate) sau pur si simplu apa fiarta, o jumatate de conserva de rosii in suc propriu (sau 2 rosii proaspete decojite), 300 g fasole boabe alba sau rosie (eu am pus din conserva), 150 g fasole verde, o mana de taitei mai grosi, sare dupa gust.

Pentru pasta de busuioc: 3 catei de usturoi, o mana de busuioc tocat marunt, 3 linguri de parmezan ras si 2 de linguri ulei de masline.

Preparare: Ceapa se toaca marunt si se caleste in 2 linguri de ulei de masline, la foc mic, pana se inmoaie si devine sticloasa. Se adauga morcovul taiat marunt, trei sferturi din rosiile tocate, cartofii, patrunjelul si supa/apa. Se lasa sa fiarba aproximativ ¾ de ora. Apoi se adauga fasolea boabe, fasolea verde si taiteii si se mai lasa pe foc inca 10-15 minute, pana cand taiteii sunt fierti. Intre timp, se prepara pasta de bucuioc: usturoiul se piseaza bine si se amesteca cu uleiul, busuiocul tocat si parmezanul. Sau, mai simplu, usturoiul se poate amesteca cu o lingurita generoasa de sos pesto. Iese la fel de bun! Pasta obtinuta se amesteca cu 3-4 linguri de supa si se toarna in oala peste restul. Apoi se opreste focul si se presara pe deasupra restul de rosii tocate. Se potriveste de sare dupa gust.

Pofta buna si o iarna fara raceli!