20:30 - 21:30. Earth Hour.

Orase si gusturi. Targu Mures si Pina colada.

Spuneam ieri ca pentru mine orasele sunt precum cartile. Unele mai frumoase, altele mai murdare. Unele in plina crestere, altele de mult ingropate sub praful ruinelor. Unele pline de viata, altele mai triste.

N-am vazut foarte multe orase pana acum. Dar fiecare si-a lasat in mine propria amprenta si propriul gust. Dulce sau amar. Din cand in cand, imi las gandul sa hoinareasca in voie prin multitudinea de arome. Si aleg una...

Anul trecut, chiar la inceput, a trebuit sa merg in Targu Mures. Pentru sase luni. Bucurie, tristeti si greutati. Dezamagiri. Intrebari si nelinisti. Pasi mai departe. La inceput sovaind, mai apoi cu hotarare.

Nu e un loc in care sa ramai. Pentru mine. Dar e un loc in care te simti in siguranta. Pe strazi, la orice ora. Un loc in care oamenii inca pun mare pret pe natura. Curti ingrijite, cu multe flori si copaci.

M-am indragostit de padurea orasului, intr-o dupa-amiaza magica de aprilie. De caprioare si de mistretul grasun ce se plimba impasibil, cu siguranta stapanului pe domeniul sau. Padurea cu spiridusii ei - puii de cartita plecati sa-si scrie viitorul pe sub frunze uscate mirosind inca umed, a iarna. In Mures am simtit din nou cum miroase luna mai. Si florile. Ghiocei si zambile. Mai tarziu liliac, iasomie si caprifoi. Apoi meri si ciresi infloriti.

Si daca e sa incerc sa cuprind Targu Muresul intr-o singura imagine, atunci ar fi aceasta. O seara tarzie de vara pe-o strada ingusta si linistita. Felinarele isi imprastie lumina bland si difuz. E cald, dar aerul e parfumat. Regina noptii din ghiveciul de deasupra mesei rotunde, din fier forjat, isi daruie discret parfumul, ca-ntr-o poveste cu o mie si una de nopti. In fata am un pahar de pina colada, fara alcool. E prima data cand beau. Sorb incet si mi se pare ca n-am gustat nimic mai bun pana acum. Aroma ma ameteste putin. Si-o stranie senzatie de liniste si plenitudine se scurge incet in mine, odata cu ea. Pina colada.

De dorul gustului… ori al trairii de atunci, am incercat sa-l readuc in prezent si am facut un chec pina colada. N-am regretat. Daca va plac in egala masura cocosul si ananasul, iata si cum se face:

Ingrediente :

2 oua, 200 g fulgi de cocos, 200 g zahar, 200 g faina, 1.5 lingurite praf de copt, 4 linguri generoase de ananas bucati (nu rondele) din compot, 100 ml iaurt/chefir, 50 g unt topit si 4 lg compot de ananas

Preparare:

Intr-o strecuratoare, se pune ananasul la scurs. Zaharul si fulgii de cocos se pun in blender/robot si se macina marunt. Se opresc 150 g si se pun deoparte. Restul de 250 g se freaca impreuna cu ouale si un praf de sare pana se obtine o compozitie omogena, albicioasa si destul de pufoasa. Se adauga chefirul si untul topit, apoi faina in care s-a amestecat praful de copt. Se iau bucatile de ananas si se strang usor in prosoape de hartie ca sa se absoarba bine lichidul. Se incorporeaza apoi in compozitie. Se pune intr-o tava de chec tapetata cu faina sau cu hartie de copt si se coace in cuptorul preincalzit, la 180° pentru aprox. 45-50 de minute. Cand e gata, se scoate pe gratar sa se raceasca, iar la sfarsit se acopera cu glazura facuta din restul de zahar si cocos (150 g) cu cele 4 linguri de compot.

Pofta buna !

p.s. Iar daca ajungeti vreodata prin Mures, gasiti o pina colada fantastica la ceainaria Kashmir, vis-a-vis de Universitatea Petru Maior. De savurat neaparat cu cineva drag, la masa afara, seara tarziu!

Orase si carti

Pentru mine orasele sunt precum cartile. Unele vechi, prafuite si aproape sterse de timp, lasandu-ti impresia unui mort viu. La prima atingere se spulbera. E bine sa le privesti doar si sa treci mai departe.

Altele stralucitor de albe, precum paginile proaspat iesite de sub tipar. Cu miros curat de cerneala si file lipite pe-alocuri, te imbie sa le deschizi si sa te afunzi in lectura.

Unele te prind de la primii pasi. Te trezesti traind cu tot sufletul acolo, hoinarind si ratacindu-te printre paginile strazilor inguste. Printre case si verdeata. Uneori, si printre oameni. O umbra furisa te urmeaza aproape nestiuta. Si intr-un colt insorit de geam ii zaresti figura: e sentimentul de “acasa”. Fara sa faci nimic, orasul te primeste cu sufletul deschis. Atat de usor ai putea fi o parte din el! Si atat de mult ti-ar placea asta! Insa trebuie sa te intorci. Ori sa pleci mai departe...

Altele nu te primesc inca de la inceput. Le simti inchistate si imbacsite. Incarcate greoi de lucruri inutile. Le-ar placea sa te atraga inlauntrul lor. Nu au cu ce. Figurile de stil bombastice si, in acelasi timp cleioase, nu au nimic frumos. Le privesti de la distanta, le pui deoparte si-ti promiti sa nu mai revii. Ar fi o pierdere de timp.

Unele sunt ca o poezie. Curgand in ritmul molcom de otel topit al unei ape. Cu umbre verzi de catifea, prin iarba in care tocmai te-ai intins lenes, sa respiri cerul. Soare batand in pleoape. Sus, aproape nevazuta, o pasare in zbor. Albastru.

Altele sunt adevarate carti de basme. Te poarta pe meleaguri fantastice, tesand in jurul tau o lume ireala. Si, cu fiecare val ce cade, descoperi ca Seherezada te-a prins in mrejele unei noi povesti.

Sau chiar un roman politist. Cu strazi in panta, fugind rapid pe dupa colturi de casa. Se ascund, chemandu-te sa le prinzi din urma. Sa descoperi. Ce pasi le strabat si catre ce destinatii. Adevarat detectiv, cu inima batand nebuneste, te afunzi in necunoscut. In labirintul ce contine promisiunea dezlegarii tuturor enigmelor. Si, daca urmezi fiecare indiciu, brusc orizontul ti se deschide larg! Din turn vechi de cetate. Ori catre nesfarsita mare.

Unele sunt de tinut aproape, pe noptiera, si de citit la lumina lampii. Numai asa isi pot canta frumusetea. Sub linistea lunii.

Altele, dimpotriva. Sunt de citit ziua, pe-o banca in parc, cu viata clocotind imprejur.

In final, fiecare lasa in urma propria adiere de parfum. Ce ti se potriveste sau nu. Si chiar daca in timp le uiti povestea, parfumul acela revine din cand in cand in nari, chemandu-te departe.

Nu am vazut prea multe orase. Si nici n-am citit foarte multe carti.

Intr-o zi insa, as vrea sa ajung sa vizitez cat mai multe carti si sa citesc cat mai multe orase...