nu m-am priceput niciodata prea bine la brodat cuvinte, poate, doar la insailat… recunosc, mi-ar fi placut. dar cate nu i-ar placea omului si dupa cate nu tanjeste, inutil, de multe ori!
de ceva vreme am simtit o chemare mai veche. si-am decis sa pun cuvintele deoparte, iar mainile sa scrie… asa reusesc sa ma odihnesc.
in timp ce cos, ascult. uneori vantul, caci pasarile canta rar, unde locuiesc acum. alteori, Lara Fabian. o alta (re)chemare de care uitasem, a unui om plin. pentru mine. o Femeie simpla si frumoasa care se daruie total, in fiecare cantec...
cu bine!
