4/27/2009

D'ale bucatariei...

Astazi a fost una din "acele zile"... adica o zi in care, oricat m-as stradui sa iasa ceva bine, nu iese si pace! De parca as avea doua maini stangi. Si oricat de tare imi spun sa invat lectia asta odata, si daca vad ca nu iese sa nu insist... nici azi nu mi-a iesit!
Asadar, m-am trezit hotarata sa am o zi pentru mine, o zi in care sa fac tot ce-mi trece prin cap, ori sa nu fac nimic. Si sa ma simt bine oricare din variante as alege.
Asa ca mi-am baut cafeaua linistita, am mai citit pe ici pe colo pana pe la 11.00. Racoarea diminetii patrundea in camera prin vantul ce umfla din cand in cand perdeaua, iar soarele suradea timid prin geamul deschis, catre gardenia care-mi citeste mailurile in fiecare zi. :-) Era atat de bine! Sa lenevesti, sa asculti si ceva muzica, sa mai sorbi din cafea... Ma simteam cumva in forma. Asa ca m-am hotarat sa gatesc ceva care ma tenteaza de-o vreme incoace: sa vad "cu ce se mananca" seitanul (pentru necunoscatorii ca mine, seitanul este un fel de carne falsa, care se face dintr-un aluat din faina si apa). Buuun... Mi-am cautat retetele salvate de pe net, am vazut ca nu difereau prea tare una de alta, mi-am spus "cat de greu poate sa fie?" si m-am pus pe treaba. Dar se pare ca socoteala nu s-a potrivit... Am facut aluatul, l-am lasat o ora sa se umfle glutenul ori sa faca ce stie el mai bine si-am ajuns la partea cu pusul si scursul in/din apa calduta-rece, pana cand apa ramane limpede si aluatul de transforma in "ceva spongios". Eh, aici nu mi-a iesit figura, asa ca ceva-ul spongios s-a facut tot mai mic si mai mic pana ce s-a dus de tot! :-)
Ok, mi-am zis, deci nu-i chiar atat de usor de facut, ori poate nu am facut eu ceva cum trebuie. Asta e! Incerc alta data si pentru azi, ma orientez catre altceva. Si ce altceva poate fi mai bun decat ceva dulce? :-) Dulce? ... Pai e un dulce pe care mi-au ramas ochii si papilele lipite inca de cand l-am descoperit : "dulce de leche", de la Irina ! Si cautand pe blogul ei, am vazut ca se poate face si tarta cu mere cu dulce de leche... mere am, aluat cumpar, deci, ce mai astept? Asadar, am pus la fiert laptele condensat, l-am fiert 3 ore conform instructiunilor, pana ce i-a sarit capacul si, dezamagire mare: tot lichid a ramas! Nici urma de bunatatea despre care vorbea Irina!...
Ulterior, mi-am dat seama ca este posibil sa fi fost vorba despre un alt fel de lapte condensat, cu o consistenta ceva mai groasa decat cel pe care l-am avut eu. In plus, eu nu am gasit la doza, asa ca am folosit din cel la cutie, si l-am transbordat intr-un borcan inainte de fierbere. Asa ca, dupa o jumatate de zi de invartit prin bucatarie fara nici un fel de rezultat, spre seara am capitulat obosita in fata unei farfurii de tortelini cu branza, cu sos de rosii si ciuperci si un pahar de vin! Totul condimentat cu zambete furise, o lumanare si parfum discret de lacramioare.
Si poate ca data viitoare voi reusi sa ma opresc de prima data cand vad ca nu-mi reuseste "magia culinara" si-o sa-mi petrec restul zilei facand altceva ce-mi place. Pana data viitoare, deci! ;-)

6 comentarii:

  1. Hehe!Tot e bine! Puteai sa insisti de prima data, din nou si din nou, sa faci dracica aia de carne "artificiala". Daca faceai pana seara de 10 ori "nimic-ul de ceva spongios"?? Totul e bine cand se termina cu bine! :) Si s anu uitam: specialitatea ta e prajitura cu cocos! Miam, miam, miam!

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar atat de insistenta, inca nu sunt!
    Vad insa ca stii care sunt "specialitatile" mele culinare. :-)Sa inteleg ca ne si cunoastem?...
    Cred ca mi-ar fi placut sa stiu si cu cine stau de vorba, draga "anonim". :-)

    RăspundețiȘtergere
  3. Prajitura cu cocos? Ador tot ce are cocos, in special Bounty, as putea manca tone...miam-miam, cand ne delectezi? :)
    Cu spongiosul, avem zile si zile, ca si zibe :P, uneori ne iese, alteori ne iese...pe ochi.
    Noi tot te iubim!

    RăspundețiȘtergere
  4. Si mie imi place cocos-ul, iar prajitura cu cocos este tare buna, daca iti plac prajiturile foarte dulci - era prajitura preferata a unui foarte drag prieten, care acum nu mai este...
    Blatul e o bezea cu muuuult cocos, iar crema este un fel de crema de vanilie cu unt, asemanatoare celei pt eclere, dar cu mult mai buna.
    Promit s-o incerc cat de curand si sa pastrez si jumatate de tava pt dat la pachet acasa. :-)))
    Altfel cum s-ar putea, acum ca ti-am facut si pofta presupun, descriindu-ti despre ce este vorba?!
    Va pupacesc cu mare drag, incepand si terminand cu Zibe! ;-)

    RăspundețiȘtergere
  5. Cum sa fac... sa-ti trimit o cutie de lapte Nestlé sau un borcan cu dulce de leche... sau te astept cu ambele!

    RăspundețiȘtergere
  6. Aha, deci lapte Nestlé era! Am vazut undeva pe net, intr-o reteta, ca laptele condensat de la Nestlé este ceva mai gros. Eu am folosit din acela obisnuit, ce se gaseste si la cutii de 340 ml.
    O sa ma uit prin supermarket si daca gasesc, sigur voi mai incerca o data, ca pare tare tare bun!!!
    Multumesc de ajutor!

    Iar de propunerea ta Irina, ce sa zic? Parca a doua varianta suna mai tentant, insa cine stie? :-)

    RăspundețiȘtergere