11/15/2009

Cântecul căţelei

Vorbim despre Esenin, aproape necunoscut mie, pana acum cateva zile. Despre poezia rusa, despre traducatorul George Lesnea, despre destinul unui om abandonat de catre parintii sai si crescut de bunici, "adoptat" de rusi ca poet national. Despre cat de adanci sunt ranile pentru ca izvorul poeziei sa fie limpede si netulburat peste timp...
Intr-un fel, poate ca in "Cântecul căţelei", Esenin vorbeste despre sine. Despre sacrificarea frumosului si a inocentei, cand acestea nu sunt cuprinse in "planul gospodaresc" al taranului colhoznic. Si spun taran colhoznic, pentru ca numai omul sarac, cu mentalitate de sluga, poate considera risipa de viata un mod de selectie naturala.
Postarea poeziei "Cântecul căţelei" de Serghei Esenin se vrea a fi o retrospectiva asupra influentei culturii ruse, atat de bogata, atat de consistenta si, totusi, negata de multi dintre cei care, in graba de a-si stabili o identitate occidentala, isi abandoneaza filonul est-european, pierzand din vedere faptul ca fiecare cultura isi are propriile valori dar, si non-valori.
P.S. In privinta acestei poezii, orice asemanare cu personaje si situatii reale, este pur intamplatoare!
Spre ziuă, sub căpiţa de secară,
Pe auriul snopilor plecaţi,
Căţeaua, in viforniţa de-afară,
Fătase şapte căţeluşi roşcaţi.
Până-n amurg, veghind incovoiată,
I-a răsfăţat, lingându-i ne-ntrerupt.
Şi se topea ninsoarea spulberată
Pe fierbinţeala pântecelui supt.
Iar seara, când găinile s-aşează
Stăpânul casei a ieşit posac
Şi unde mama pâlpâia de groază,
El pe toţi şapte i-a băgat în sac.
În urma lui, fugind după desagă,
Căţeaua da-n nămeţii de pe drum...
Răpindu-i puii, apa din viroagă
Scâncea curgând sub botul ei, acum.
Apoi când se-nturna şovăitoare
Şi singură înspre culcuşul ei,
Deasupra casei i-apăru pe zare,
În locul lunii, unul din căţei.
Străină, zgribulită şi-n neştire,
Privea la chipu-i nalt şi depărtat,
Iar luna plină, lunecând subţire,
După colini a dispărut treptat.
Şi cum atunci când cineva-n ogradă,
Drept pâine-i zvârle-o piatră dinadins,
Ca stele mari de aur în zăpadă,
Căţeaua ochii trişti şi i-a prelins.
Serghei Esenin, in traducerea lui George Lesnea

6 comentarii:

  1. Mai Roxana! Tu vrei sa ma ia depresiile de luni de dimineata??! Foarte emotionanata poezia, dar nu fac fata. Da-l puii mei de tzaran nenorocit, atata l-a dus capul, un cretin! Hai ca m-am umplut de nervi! :)
    Slava Domnului ca in cazul real al cateilor vostri, au avut imensul noroc sa ii gasiti si sa ii cresteti cu dragoste si caldura. Sa dea Domnul sa fie la fel de bune si familiile unde vor ajunge.
    Sapatamana usoara, frumoasa si Burticioasa! :)
    S

    RăspundețiȘtergere
  2. Simo, postand aceasta poezie, nu m-am gandit la cateii nostri!
    Asa ca am revenit cu o completare.

    O saptamana usoara si tie!

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi place Esenin. Acum ma cert cu mine, ca n-am mai citit de multa vreme.
    Tulburator mesaj, draga Ruxi! Plin de sencibilitate.
    Spui tu ca nu exista nicio asemanare cu...Poti spune.
    Dar, ti-am simtit dragostea pe care o ai fata de niste fiinte napastuite, pe care le-ai tratat ca pe niste copii abandonati.
    Si biata catea este o mama. O mama , care sufera.
    Voi sunteti norocul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Gina, iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase! Chiar n-am intentionat nici un fel de paralela; ulterior, mi-am dat seama ca se poate interpreta si astfel, de aceea am revenit cu completarea.
    Eu de Esenin nu citisem prea multe... l-am descoperit cu adevarat abia in urma cu cateva zile. Iar traducerile lui George Lesnea mi se par de un extraordinar talent! Cred ca nu poti traduce cu adevarat poezie daca nu esti, la randul tau, poet...

    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cuticii fac bine. Cresc, si au nevoie de tot mai mult spatiu. Sunt dulci, se joaca, se harjonesc. Ieri i-am si deparazitat. Deja incep sa latre subtire si ascutit, altii scheauna din diverse motive.
    Trebuie gasita o solutie de urgenta, caci nu-i vom mai putea tine prea multa vreme!
    Acum tocmai am postat un anunt pe www.adoptiicaini.ro, insa nu am foarte multe sperante...
    Noi suntem bine. Noptile incep sa semene tot mai bine cu cele normale de somn, lucru care ne bucura tare.
    Si uite asa, in fiecare zi. Noi cu ei si ei cu noi.. om vedea unde ajungem la final! :)

    RăspundețiȘtergere