1/10/2010

Cantec de iarna

9 ianuarie 2010. In mijloc de iarna, o adevarata zi de primavara . In aer, treisprezece grade. Un vant caldut si parfumat adie incetisor.
Lasand in urma un oras descompus, cenusiu si imbatranit, am pornit-o pe drumul ce urca spre Dealul Galatiului. Pana sus, cartierul de tigani, manele, praf, groapa de gunoi a orasului... Spectacol dezolant al mizeriei umane. Locuri murdarite si slutite de maini inconstiente.
Incet-incet, zgomotele se estompeaza si natura incepe sa-si dezvaluie frumusetea. Culoare si arome, liniste...
Pe covorul de iarba inca verde, ici-colo mici petice de zapada. Pasari in zbor.
Respir adanc. Cat de frumos poate fi aici, departe de tot si toate!...

23 de comentarii:

  1. Minunat!
    Superbe fotografii!
    Ruxi, iti spuneam ca sunt o vesnica incepatoare in materie de calculator.
    Am fost astazi in padure- este tulburatoare in starea ei nedefinita. Am facut fotografii, dar nu le mai expun, pentru ca aici, pe blog, cineva spunea ca i s-a oprit spatiul de expunere. Ma poti lamuri, cumva?
    p.s. se zice ca primavara de ianuarie dureaza , deocamdata, pana diseara..

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc frumos, Gina! Ma bucur ca iti plac fotografiile. A fost o dupa-amiaza foarte frumoasa! Si ma asteptam sa nu dureze foarte mult primavara asta...

    In ceea ce priveste calculatorul, nici eu nu ma pricep prea bine, dar iti pot impartasi din ce stiu legat de fotografii.
    In principiu, pe blogul tau poti incarca fotografii care sa cumuleze un maxim de 1024 MB). Cand ii dai sa-ti incarce o poza, in partea de jos a ferestrei ce ti se deschide, langa butonul "incarca imaginea", iti spune de fiecare data cat anume ai ocupat din cei 1024 MB. Asa stii automat cand te apropii de limita. O varianta de a profita cat mai mult de acest spatiu, ar fi sa modifici dimensiunile (si implicit si rezolutia) fotografiilor expuse. Dar asta e valabil mai ales pentru aparatele mai performante, care fac si poze de calitate excelenta (si, automat, de dimensiuni mari).
    Tot ce incarci pe blog, se stocheaza in albumul tau foto de pe Picassa. Daca la un moment dat ajungi la maximul se spatiu alocat gratuit (cei 1024 MB), poti sa suplimentezi, dar asta cred ca te costa.
    Nu stiu cat de explicita am fost.. dar sper sa-ti fi raspuns cat de cat la intrebare. :-)

    RăspundețiȘtergere
  3. Am, priceput!
    Blogul meu are doi ani. Intre timp. am pus foarte multe fotografii. Chestiunea este ca, nefiind priceputa, unele dintre ele s-au reluat. Adica , aceeasi fotografie apare de mai multe ori. Din cauza asta , spatiul alocat s-a tot micsorat. Este mic de tot acum. De asta voi posta cat mai putin. Cand voi avea fotografii vii, frumoase!
    Iti multumesc mult, Ruxi!

    RăspundețiȘtergere
  4. Aha, am inteles!
    Ar mai fi o varianta atunci: daca nu ti-este greu si ti se pare in regula, poti edita postarile mai vechi si sa stergi de acolo fotografiile care ti se repeta. In felul asta, ai mai castiga putin spatiu pentru cele noi.

    Oricand, cu multa placere!

    RăspundețiȘtergere
  5. Acum inteleg si mai bine de ce o plimbare asa de lunga... Frumoase poze!

    RăspundețiȘtergere
  6. A fost o plimbare lunga, dar foarte frumoasa, dupa ceva vreme de amorteala in casa, departe de gerul si zapada ultimelor 2 saptamani...
    Daca s-ar fi putut, ti-as fi trimis cumva caldura de afara si vantul bun, primavaratic!

    RăspundețiȘtergere
  7. natura moarta la inceput ..spectacol ceresc pe parcurs...si singuratate la final - intr-un cuvant: GREAT!

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc frumos pentru apreciere, Emanuel!
    Oricum, niciodata nu cred ca un aparat foto va reusi - oricat ar fi de sofisticat - sa redea frumusetea extraordinara si bogatia de nuante pe care ne-o ofera natura cu atata generozitate, zi de zi, in fiecare anotimp.
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ruxi, am trecut o singura data prin orasul tau- noaptea. Asa ca nu prea l-am vazut. Mi-am amintit ceva- cu multi, foarte multi ani in urma, am invatat o romanta( o cant in anumite situatii,trebuie sa fiu chiar intre prieteni, chiar imi place_
    " Era primavara-n Fagaras/ Cand ne-am cunoscut/Ne plimbam alene prin oras/Si prin parcul mut. /
    Iesise luna dintr-un nor/ cand imi sopteai incetisor/ "Vin ' pe malul Oltului sa -ti dau / primul meu sarut./
    Inimile noastre s-au unit / ca-ntr-un buchet de flori/ Si-amandoi in lume am pornit/ Spre albastre zari// Cand tu-mi sopteai ca ma iubesti / Ca un nebun eu te credeam/ Si in noptile cu cer senin/
    Noi ne intalneam.".... cred ca nu se termina aici, dar..
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  10. Gina, n-ai pierdut nimic, zic eu!... Nimic frumos. Caci cenusiul este prezent pretutindeni. Nu-i nevoie sa plecam prea departe pentru a-l vedea.
    Orasul meu de origini este Constanta. Si a ramas orasul meu, pentru 18 ani. In prezent, nu ma simt ca apartinand nici unui loc, desi am intalnit si cateva foarte frumoase.
    Acel "Orasul meu" insa, nu l-am descoperit inca... Deocamdata, ramane un amestec ciudat si nedefinit de munte si mare.
    Imi place mult romanta ta! Si tare mi-ar placea si sa te aud cantand-o intr-o zi...
    Seara frumoasa si tie!

    RăspundețiȘtergere
  11. Ruxi, despre romanta, cine stie? Poate!!!
    Despre noi si locuri..
    Eu am in suflet multe, multe imagini din satul meu. Acolo sunt EU.
    De vreo 39 de ani incerc sa ma adaptez aici. Nu s-a intamplat. Mi-am creat 'interiorul". El sunt eu. In mare parte. Cu exteriorul am vagi legaturi. Copacii din fata blocului. Si padurea. Ea imi place enorm. In toate anotimpurile. Pentru ca toate padurile inseamna , pentru mine, un univers- verde, flori, carari, pasi, umbre, adieri, soapte. Chiar asa.
    Orasul este o lume in deriva, un furnicar pestrit, deseori obositor. Nu le inteleg pe femeile dornice de mers in magazine. Imi place sa-mi ofer daruri, cand am bani. Si cand vreau sa fac o schimbare. Dar, pentru nimic in lume , nu as da o plimbare in padure pentru o inghesuiala intr-un magazin..
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  12. Magazinele ar trebui sa fie doar niste locuri in care sa mergem atunci cand avem nevoie de lucruri utile si necesare pentru a ne trai viata de zi cu zi. Intr-un fel, pentru a ne-o face mai usoara, pentru a castiga mai mult timp liber pentru noi. Nicidecum un surogat pentru viata in sine!
    Din pacate, moda mall-urilor a prins foarte bine (si) la noi, si vedem tot mai multi oameni, de toate varstele, mergand la plimbare la mall, ori in supermarket, sau chiar la piata... Ca este si rezultatul unui alt fenomen (sa mergi in padure inseamna sa fii singur cu tine, iar asta nu multi o pot duce), pot intelege. In acelasi timp, gasesc ca este si trist ce se intampla.
    Nici eu nu as da o plimbare prin padure, sau pe malul unui rau ori pe malul marii, pentru nici o repriza de "shopping"!!
    Zi frumoasa iti doresc si eu, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  13. mystery, multumesc frumos! ma bucur ca ti-au placut pozele, si momentul a fost unul deosebit. adica am avut parte si de putin noroc! :-)
    numai bine, seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  14. Foarte frumoase pozele :). Imi plac tare mult, asa cum de altfel imi plac toate pozele tale.

    O zi cat mai placuta si mult soare, cu cladura si lumina! (nu stiu cum mai e vremea pe acolo). Daca e nevoie, poate am sa pot trimite de pe aici... avem destul pentru noi si pentru altii!

    RăspundețiȘtergere
  15. servus...
    poate ar trebui sa ne cautam fiecare aceste locuri... sa ne dezmortim... ;)
    toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  16. Denisa, multumeesc mult!
    Cred ca te-ai grabit sa trimiti soarele inainte, caci inca de dimineata straluceste extraordinar de frumos! ;-)
    Vremea insa ramane in continuare destul de rece...

    RăspundețiȘtergere
  17. Flavius, ce sa zic? Poate... :-)
    In orice caz drumul pana acolo sus, te face cu atat mai mult sa apreciezi frumusetea naturii!
    O vorba spune ca "omul sfinteste locul", dar cred ca la fel de valabila este si aceea ca omul sluteste locul... Ideal ar fi ca proportia celor dintai sa fie mai mare...
    Toate cele bune si tie!

    RăspundețiȘtergere
  18. Au trecut doua saptamani si iarna curge la fel. Grea. Apasatoare. Si-a rupt opincile. Cojocul ii este ferfenita.
    Crezi ca primavara are vreo sansa,Ruxi?

    RăspundețiȘtergere
  19. Va veni si primavara, cand are ea de venit, dar pana atunci cred ca mai avem putin de asteptat...
    Cine stie? Poate ca iarna asta mai are inca lectii sa ne invete.

    RăspundețiȘtergere
  20. Gina, nu sunt sigura ca am inteles despre ce este vorba...
    Daca este in legatura cu propunerea de pe blogul tau, iti multumesc frumos pentru gand si intentie!
    O seara buna iti doresc!

    RăspundețiȘtergere