Altele stralucitor de albe, precum paginile proaspat iesite de sub tipar. Cu miros curat de cerneala si file lipite pe-alocuri, te imbie sa le deschizi si sa te afunzi in lectura.
Unele te prind de la primii pasi. Te trezesti traind cu tot sufletul acolo, hoinarind si ratacindu-te printre paginile strazilor inguste. Printre case si verdeata. Uneori, si printre oameni. O umbra furisa te urmeaza aproape nestiuta. Si intr-un colt insorit de geam ii zaresti figura: e sentimentul de “acasa”. Fara sa faci nimic, orasul te primeste cu sufletul deschis. Atat de usor ai putea fi o parte din el! Si atat de mult ti-ar placea asta! Insa trebuie sa te intorci. Ori sa pleci mai departe...
Altele nu te primesc inca de la inceput. Le simti inchistate si imbacsite. Incarcate greoi de lucruri inutile. Le-ar placea sa te atraga inlauntrul lor. Nu au cu ce. Figurile de stil bombastice si, in acelasi timp cleioase, nu au nimic frumos. Le privesti de la distanta, le pui deoparte si-ti promiti sa nu mai revii. Ar fi o pierdere de timp.
Unele sunt ca o poezie. Curgand in ritmul molcom de otel topit al unei ape. Cu umbre verzi de catifea, prin iarba in care tocmai te-ai intins lenes, sa respiri cerul. Soare batand in pleoape. Sus, aproape nevazuta, o pasare in zbor. Albastru.
Altele sunt adevarate carti de basme. Te poarta pe meleaguri fantastice, tesand in jurul tau o lume ireala. Si, cu fiecare val ce cade, descoperi ca Seherezada te-a prins in mrejele unei noi povesti.
Sau chiar un roman politist. Cu strazi in panta, fugind rapid pe dupa colturi de casa. Se ascund, chemandu-te sa le prinzi din urma. Sa descoperi. Ce pasi le strabat si catre ce destinatii. Adevarat detectiv, cu inima batand nebuneste, te afunzi in necunoscut. In labirintul ce contine promisiunea dezlegarii tuturor enigmelor. Si, daca urmezi fiecare indiciu, brusc orizontul ti se deschide larg! Din turn vechi de cetate. Ori catre nesfarsita mare.
Unele sunt de tinut aproape, pe noptiera, si de citit la lumina lampii. Numai asa isi pot canta frumusetea. Sub linistea lunii.
Altele, dimpotriva. Sunt de citit ziua, pe-o banca in parc, cu viata clocotind imprejur.
In final, fiecare lasa in urma propria adiere de parfum. Ce ti se potriveste sau nu. Si chiar daca in timp le uiti povestea, parfumul acela revine din cand in cand in nari, chemandu-te departe.
Nu am vazut prea multe orase. Si nici n-am citit foarte multe carti.
Intr-o zi insa, as vrea sa ajung sa vizitez cat mai multe carti si sa citesc cat mai multe orase...
Carti si orase. Sau-orase si carti.
RăspundețiȘtergereNu stiu cat sa conteze numarul. Conteaza , cred, ce suntem, dupa ce ele trec. S-ar putea sa nu fie nici asa.
Imi place mult un oras- Barcelona. As vrea sa-l revad. Sau , mi-ar placea sa am casele lui Gaudi, Fontana di Trevi , stelele de deasupra Moscovei, pasarela din oraselul meu de adolescenta, poteca pe care am coborat de la pesterea lui Zeus si satul meu. Asa cum l-am vazut prima oara. .
Sa citesc, sa recitesc, sa descopar altceva, mereu nou, dar cu parfum de odinioara.
O carte la care m-as tot intoarce- Gran Canaria. Stii cum se termina?"Inima i se stranse.Din nou se auzi un scartatit in tacerea casei - un scartitait slab , ca de pasi usori prin vestibul.Nu e nimic, absolut nimic, isi repeta cu dispetrare.Stia ca nu poate fi nimic si totusi fata i se facu alba ca varul. inima ii zvacni si se opri in loc. nu se mai auzea niciun zgomot, insa in camera plutea o unda de parfum distinct, imbatator. Era parfumul florilor de frezia.."
O poezie pe care as tot reciti-o- Floare albastra..
p.s. sper sa nu te superi, cred ca o sa postez ceva asemanator. M-ai trimis 'undeva'. Nu doar cu gandul..
O zi frumoasa, Ruxi!
Gina, ma bucur tare mult ca ceea ce am scris te-a trimis undeva, intr-un loc din tine, in care simti nevoia sa privesti din nou! Si sa scrii despre ce gasesti acolo.
RăspundețiȘtergereNu ma supar sa postezi pe blog ceva asemanator, dimpotriva!
Astept cu nerabdare sa te citesc. Si cu drag.
O zi frumoasa iti doresc si eu!
p.s. freziile sunt florile mele preferate... :-)
Si mie imi plac mult freziile, Ruxi!
RăspundețiȘtergereMai mult decat toate, insa, imi plac lacramioarele! Au ceva special- in forma, in parfum, in fragilitatea micutilor clopotei.
Cat despre orase, multe dintre ele pot fi vazute altfel , de fiecare.
Chiar si fostele targusoare ascund o frumusete, care scapa ochiului trecatorului obisnuit.
O zi frumoasa!
Exact! Intotdeauna am fost de parere ca nu iti poti da seama de frumusetea unui oras doar in scurta trecere si vizitand locurile pentru care el este renumit. Dar ii poti "lua pulsul" cu adevarat si poti respira parfumul specific daca ramai o perioada putin mai lunga. Sa te plimbi pe strazi aiurea, sa te asezi pe o banca in parc, sa intri intr-un mic magazin, sa stai sa bei o cafea, privind si ascultand murmurul din jurul tau.
RăspundețiȘtergereNumai bine!