3/06/2011

Scurta istorie a Romaniei. Pe panza.

Daca ma veti intreba de ce “History of Romania”, va voi raspunde simplu, nu stiu! Nu mi-este clar si nici nu cred ca are vreun rost sa despic in patru alegerea acestui model si nu al altuia. Ideea de baza nu-mi apartine. Adica aceea de esentializare a istoriei tarii de bastina. In urma cu vreo doi ani, am gasit pe un site de bijuterii celtice o serie numita “History of Ireland” , ce mi-a placut mult. Mi-am zis atunci de ce nu si o istorie a Romaniei? desi, sunt convinsa ca nu ar avea aceeasi cautare ca cea a Irlandei.

Candva, demult, un prieten navigator imi spunea ca irlandezii seamana mult cu romanii. Facea referire la faptul ca istoria i-a incercat mult si, la fel ca noi, asta i-a facut sa-si descopere darzenia si rezistenta in fata a tot si toate si, in acelasi timp, caldura si ospitalitatea.

Nu stiu cat din toate astea mai este valabil in ceea ce ne priveste atat pe unii, cat si pe ceilalti si nici nu are vreo relevanta... Caci prea mult se vorbeste, parca zilele astea despre patriotism si calitatea mai mult sau mai putin buna a celor plecati peste granite! Despre lasitate, dezertare, comoditate, nerecunostinta, ipocrizie si lipsa de dragoste de tara. Atat de mult, incat aproape ca aceste cuvinte si-au pierdut in intregime continutul…

Cred ca inainte de a fi romani, francezi, americani, germani sau egipteni, suntem oameni. Si mai intai ca oameni avem a ne implini sufleteste, iar mai apoi ca romani. Personal, gasesc ca incapatanarea de a ramane intr-un loc in care orice lupta este pierduta din start( doar pentru ca acolo este orasul nostru, tara noastra) reprezinta refuzul categoric de ne confrunta cu lipsa sensului vietii pe care o traim, refuzul de a da un raspuns la intrebarea la ce bun toate astea si incotro de acum inainte? In lipsa unui scop comun, a unei lupte impreuna, ce rost are sa ne irosim propria viata intr-un loc mort inainte de vreme?

Nu pledez pentru plecarea din tara, tot asa cum nu pledez pentru decizia de a ramane acasa. Ambele sunt optiuni personale, ce nu ar trebui sa faca obiectul general al judecatii celorlalti, cu atat mai mult a celor ce nu au fost pusi niciodata in fata unei alegeri de acest fel sau a celor ce nu au trait nici macar o zi statutul de dezradacinat, de imigrant. Inclusiv in propria tara!…

Sunt insa pentru a pleca incotro ne cheama vantul si pentru a merge pe orice drum am alege, cu mintea treaza si cu ochii larg deschisi. Altfel, vom fi condamnati sa repetam aceleasi greseli si, mai grav, sa suprapunem clisee si modele primite de-a gata, peste realitate. Realitate care, sub stratul gros de fard al confortului, al banilor si-al tolerantei occidentale, este aceeasi cu cea de unde am plecat...

Iar cand toate astea ne devin evidente, la putine intrebari mai avem a gasi un raspuns. Ma integrez aici sau plec mai departe? ar fi una dintre ele. Impreuna cu decizia daca acest mai departe mareste sau micsoreaza distanta fata de punctul din care am pornit la drum. In speta, orasul sau tara de bastina.

Asadar, History of Romania...

Pe scurt, ne tragem din daci si romani.

Am luptat de-a lungul anilor cu multe imperii, cel Otoman fiind unul dintre cei mai indarjiti inamici ai nostri.

Cu toate astea, am razbit si-am reusit in timp sa faurim o Romanie Mare. Au trecut ani, am trait razboaie si infrangeri, iar tara ne-a fost impartita.

Apoi, a venit comunismul. Pentru multi dintre noi, inca face parte din trecutul recent. Momentul 1989 ne-a adus eliberarea mult-dorita si altele, pe care le-am visat asa cum au venit ori diferit.

In fata noastra, am asezat cartea istoriei. O buna parte este scrisa deja, in ciuda incercarilor actuale de a se rescrie, in mod diferit. Ce sta scris in viitorul nostru nimeni nu stie, dar el depinde de cum decidem sa ne traim prezentul. Paginile sunt inca albe.

In coltul opus, Decebal, ultimul mare rege al dacilor liberi.

10 comentarii:

  1. Irina, da, a capatat in sfarsit o forma concreta!! :) Posibil sa o mai modific pe parcurs, dar deocamdata sunt multumita.
    Ma bucur mult ca-ti place!

    RăspundețiȘtergere
  2. Fain. Dar de aici incolo trebuie sa umplem contrururile desenate ca sa obtinem imaginea de goblen a istoriei. Si, important e sa vedem nuantele, pentru a nu broda o viziune maniheista. Adica, da, otomanii ne-au fost dusmani. Dar nu chiar de moarte, ca, fara ei, rusii intrau mult mai devreme peste noi... Si da, comunismul ne-a tinut sub obroc. Dar dup-aia au venit altele... Ca idee, suma belelelor este constanta. Ca si suma viciilor.
    Insa, in esenta, istoria este cea pe care o spun invingatorii. Iar invingatori, pina la urma, sint cei ce mai misca si sufla la sfirsitul reprizei!
    Mi-ar placea sa bem o cafea.
    Nu stiu insa cind si unde se va intimpla asta. Numai bine Roxana!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc, Bogdan!
    Goblenurile nu mi-au placut niciodata, desi nuantele cred ca sunt importante. In acelasi timp, sunt si interpretabile, in functie de capacitatile fiecaruia de perceptie si analiza. In ce ma priveste, voi opta in continuare pentru contururi clare, cu atat mai mult cu cat incep sa fie tot mai asiduu reinterpretate.
    Ai dreptate, otomanii nu ne-au fost dusmani de moarte, de aceea i-am si numit "indarjiti". Indarjirea are si o componenta pozitiva dupa mine, caci nu pot lupta indarjit pentru ceva decat daca-i resimt valoarea implicita, valoare pe care o respect si, eventual, cultiv mai departe. Dusmanul de moarte nu urmareste decat stapanirea si distrugerea.
    Comunismul? Am mai spus cate ceva despre asta, mai mult sau mai putin priceput, mai mult sau mai putin printre randuri. Am observat ca a aprecia lucrurile bune, pozitive ale acelei perioade si, in acelasi timp, a-i admira pe un Vasile Paraschiv, pe Radu Gyr sau Paul Goma reprezinta pentru majoritatea o contradictie in termeni...
    Cat despre celelalte care au venit dupa '89 si "beneficiile" capitalismului... nu ne-ar ajunge o cafea sa povestim! O veni ea si ziua aia!
    Si ca sa nu o mai lungesc, a propos de invingatori, citeam recent pe adevarul.ro intr-un articol numit interesant(?) "Tiganii, o investitie profitabila in timp" (sper sa nu gresesc) cum ca ei, tiganii, vor fi cei din munca carora ne vom primi pensiile peste vreo 50 de ani.
    Numai bine!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ruxi,
    Ai adunat câteva simboluri esențiale, frumos!
    Îmi dă un sentiment de încredere prezența lui Decebal, totdeauna am simțit așa.
    Poate că în ce voi spune este, cumva, un reflex profesional- aș fi pus , nu știu în ce fel, dar așa simt, și Carpații.
    Au fost totdeauna martori ai tuturor timpurilor.
    Poate că , în adâncul nostru,suntem ca ei, păstrăm ceva din rezistența lor tăcută.

    RăspundețiȘtergere
  5. Gina, ma bucur ca iti place ce-a iesit!
    Servetele cu tema asta vor constitui o "serie", in care imaginea din coltul opus va fi diferita de la un prosop la altul. Fie o figura istorica marcanta, fie un alt simbol al Romaniei. Asadar, iti multumesc mult pentru sugestia cu Muntii Carpati! Ma voi gandi la o modalitate de a-i transpune pe panza.

    Pentru mine, Carpatii sunt locul de unde a pornit totul, acelasi cu cel din care va putea sa apara o schimbare in bine, in romania. Ei poarta esenta a ceea ce am fost si suntem, de fapt, ca natie (in viziunea mea, evident!). Ramane de vazut daca suntem dispusi s-o redescoperim...

    RăspundețiȘtergere
  6. Ruxi,
    Dacă nu te superi, m-aș mai gândi, pentru colțurile - simbol la : „pâine și sare„, un motiv artizanal „în muște„ Marea, Delta Dunării,o mănăstire, un cioban cu turma lui..
    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Gina, iti multumesc mult pentru sugestii! Ma voi gandi la ele si voi incerca sa vad ce pot pune in practica.
    Nu ma supar, dimpotriva!!
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ruxi, bună dimineața!
    M-am trezit cu o idee în minte,cum spuneam acum câteva zile, să nu te superi de ceea ce spun..cum ar arăta aceste conturi într-o succesiune logică, istorică, respectând nuanțele vremurilor?
    Îți dau dreptate, nu goblenul ca reprezentare ar trebui ales, conturul..conținutul se schimbă de la suflet la suflet- , esența, reprezentată prin culori este decisivă.
    Nu știu dacă sunt suficient de convingătoare , m-aș gândi la o expoziție, la ceva care să te reprezinte, ești atât de talentată!
    Zile frumoase îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  9. Gina, buna dimineata!
    Iti multumesc mult pentru aprecieri si incurajare!!
    Interesanta ideea ta, insa nu stiu ce sa zic... cred ca si nuantele vremurilor sunt la fel de interpretabile. Adica da, poate ca secera si ciocanul ar fi rosii pentru toata lumea, insa restul va fi diferit in functie de viziunea fiecaruia. Spre exemplu, ma intreb cat de omogena ar fi nuanta vremurilor actuale, daca ar fi sa facem un sondaj in acest sens?
    Cinstit vorbind, si eu m-am gandit initial sa le fac in culori diferite dar, in final, am optat pentru varianta uni.
    In plus, ceea ce am facut eu nu are pretentii de opera de arta, chiar daca, iata, tu o consideri o dovada de talent. A fost mai degraba o necesitate interioara, un mod indirect de a exprima cateva ganduri si sentimente personale legate de locul in care m-am nascut si am trait timp de 30 de ani, cu tot ce au insemnat ei pentru mine.

    RăspundețiȘtergere