Prajiturele cu miere si o dimineata rece de sambata

Chiar daca nu pot spune ca m-am obisnuit cu temperaturile de afara, de -14/-20 grade Celsius - desi sunt de-acum 2 saptamani de cand persista gerul asta - faptul ca zilele vin si trec foarte insorite, ma bucura si ma binedispune mult. La fel s-a intamplat si in dimineata asta, cand m-am trezit si m-am dus in bucatarie. Caldura din incapere si razele de soare ce patrundeau prin perdeaua trasa, mangaind usor frunzele ficusului-copacel care si-a adjudecat inca de la inceput locul din geamul bucatariei, ma indemnau la leneveala si visare... Diminetile de week-end sunt cele in care nu-mi place sa ma agit prea mult prin bucatarie, asa ca am pus ibricul cu apa pe foc (ceai, cafea?... cafea, ceai?... lasa ca ma hotarasc cand se termina de fiert apa!) si mi-am continuat leneveala. Cand am auzit apa sfaraind usor, ca o pisica somnoroasa ce-ti toarce in poala, am deschis dulapul si am pus mana pe cutia de cafea. Am zambit si mi-am spus: era de asteptat! Si cum unei cafele bune, unui ceai fierbinte sau unui pahar de lapte ii sta cel mai bine in compania prietenilor (adica biscuiti, chec sau alte bunatati) am pregatit de-aseara - pentru prima oara - niste prajiturele cu miere. Bineanteles ca nu m-am putut abtine sa nu le gust inca de ieri!

Insa acum, nu stiu exact ce: dimineata de afara, atmosfera, aroma tare si fierbinte a cafelei si prajiturile moi si dulci ce ti se topesc in gura, m-au facut sa ma simt ca Anton Ego, la degustarea "ratatouille-ului" lui... Ratatouille (Remy). Mi s-au revarsat imediat in minte acele dimineti, cand in pijamale sau nu, uneori pe jumatate adormita inca, mancam cu pofta o felie de paine cu unt si gem de casa si beam, fara sa suflu in el, un ceai fierbinte.

Buna dimineata!...

Reteta prajiturelelor cu miere am luat-o din revista Good Food, numarul din febr. 2007 si iat-o putin mai jos. E simpla, rapida dar absolut delicioasa! Si gata in 25 de minute, deci pentru cei care dimineata se trezesc ceva mai activi decat mine astazi, nu trebuie "pregatita" de seara.

Ingrediente:

• 200 g faina care creste singura (daca nu stie sa creasca singura, ca a mea, poate fi "ajutata" cu o lingurita de praf de copt amestecata direct in faina)
• 1/2 lingurita cardamon
• 30 g unt moale
• 2 si 1/2 linguri de zahar brun (sau alb)
• 1 ou
• 8 linguri lapte
• miere si unt pentru servit

Mod de preparare:

Se pun intr-un castron faina, cardamonul si untul si se amesteca bine. Apoi se adauga zaharul. Oul se bate cu un tel, preferabil intr-o cana gradata, apoi se adauga laptele pana se obtin 100 ml de amestec. Oul si laptele se pun treptat peste compozitia de mai sus, amestecand intai cu un cutit, apoi cu mainile, pana se obtine un aluat moale si nelipicios. Se framanta aluatul pe o suprafata pudrata cu faina pana cand se omogenizeaza bine (aprox. 4-5 min.).

Aluatul se imparte apoi in trei si se formeaza cercuri nu foarte groase, iar fiecare cerc se taie in sferturi. Se pune la incins la foc mediu, o tigaie cu fundul mai gros (eu am folosit una de teflon mai groasa). Se coc prajiturelele obtinute cateva minute pe fiecare parte pana devin usor aurii. La servire, se ung cu unt si se stropesc cu miere (pentru cei mai pretentiosi in privinta caloriilor, cred ca se poate renunta la unt ori se pot manca si simple, chiar daca in combinatie cu unt si miere sunt delicioase!). Pofta Buna! :-)

P.S. Cardamonul le da o aroma aparte si, in ciuda temerilor mele, nu stridenta (desi in stare naturala, este un condiment foarte puternic). Pentru impatimitii altor condimente insa, sunt sigura ca ies foarte bune si cu scortisoara, nucsoara sau ghimbir.