am terminat de citit "Descult". am ramas cu impresia amara ca multe lucruri nu s-au schimbat prea mult de-atunci, poate doar forma si-au schimbat-o... am ramas cu sufletul si gandurile rascolite de amintirile momentelor de tihna, de liniste, de verde si de noapte...
***
"N'ati petrecut nicio noapte pe camp? Cine a spus ca noaptea campul doarme? Noaptea, campul traieste. Fiecare fir de iarba traieste, pe fiecare fir de iarba luneca gaze, gaze si alte vietati care stau ascunse ziua in cutele ierburilor, la radacinile lor, una cu tarana...
Cine a spus ca noaptea campul doarme?
Noaptea, campul isi traieste viata lui. Soparle lungi, pamantii, luneca reci printre ierburi. Fiecare vietate pandeste alta vietate, o adulmeca, o prinde, o inghite... Fiecare fir de iarba, fiecare fir de grau, fiecare fir de floarea soarelui ori de porumb, noaptea deschide ochii, priveste slava... Deschide larg buzele, respira vazduh... Deschide larg bratele, imbratiseaza racoarea uda. Racoarea e lacrima stelelor.
Noaptea vantul e viu, viu ca un om, viu ca un sarpe, viu ca un soim. Noaptea cerul e viu, il vezi cum se roteste. Uite!... Aseara Carul mare era acolo, spre miazanoapte... Acum, cand se apropie zorile, carul mare si-a strambat oistea. Iata-l spre miazazi, deasupra pietroaselor nesfarsiri bulgare.
Noaptea pamantul e viu.
Ati ramas langa cismea noaptea? Apa curge mai vie, mai repede parca, galgaiala ei pare plina de bucurie. Daca o incerci, bagi de seama ca are alt gust - gust de miez de pamant.
Ati dormit vreodata pe camp noaptea?
Dorm pe camp noaptea, infasurat in cojoc ori in patura. E tare pamantul! E tare. Cand il calci cu piciorul e tare. Noaptea, cand te'ntinzi pe ierburi sa dormi si ierburile se culca sub tine supuse, pamantul e moale, matasos, de parca ar fi facut din puf, din puf de nori stravezii...
Ati dormit vreodata pe camp noaptea?
Dorm deseori noaptea pe camp. Stiu ca dorm. Visez. In vis, stiu ca visez. Da - dorm si stiu ca dorm. Si pleoaple mele sunt cazute peste ochi si totusi simt stelele si simt vapaia lunii pe pielea trupului...
Da - dorm si stiu ca dorm. Ma bucur ca dorm atat de bine, atat de usor. Urechile mele sunt adormite. Totusi aud glasul campului si stiu ca-l aud - cu unghiile, cu picioarele, cu intregul meu trup. Glasurile acestea nu ma turbura, nu ma trezesc - dimpotriva, ma afunda si mai adanc in puful dulce al somnului. Si cu cat ma cufund mai adanc in puful dulce al somnului, cu atat stiu mai bine ca dorm, cu atat vad mai bine noaptea, noaptea pe care n'as putea-o cuprinde cu ochii, si cu atat aud mai bine glasurile campului, ciudate, pline de taina, glasurile campului care vorbesc mii si mii de graiuri, pe care urechile mele nu le-ar auzi treze si nu le-ar intelege..."
Zaharia Stancu - Descult, Editia a-IV-a, 1952
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu