Se afișează postările cu eticheta Targu Mures. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Targu Mures. Afișați toate postările

3/24/2010

Orase si gusturi. Targu Mures si Pina colada.

Spuneam ieri ca pentru mine orasele sunt precum cartile. Unele mai frumoase, altele mai murdare. Unele in plina crestere, altele de mult ingropate sub praful ruinelor. Unele pline de viata, altele mai triste.

N-am vazut foarte multe orase pana acum. Dar fiecare si-a lasat in mine propria amprenta si propriul gust. Dulce sau amar. Din cand in cand, imi las gandul sa hoinareasca in voie prin multitudinea de arome. Si aleg una...

Anul trecut, chiar la inceput, a trebuit sa merg in Targu Mures. Pentru sase luni. Bucurie, tristeti si greutati. Dezamagiri. Intrebari si nelinisti. Pasi mai departe. La inceput sovaind, mai apoi cu hotarare.

Nu e un loc in care sa ramai. Pentru mine. Dar e un loc in care te simti in siguranta. Pe strazi, la orice ora. Un loc in care oamenii inca pun mare pret pe natura. Curti ingrijite, cu multe flori si copaci.

M-am indragostit de padurea orasului, intr-o dupa-amiaza magica de aprilie. De caprioare si de mistretul grasun ce se plimba impasibil, cu siguranta stapanului pe domeniul sau. Padurea cu spiridusii ei - puii de cartita plecati sa-si scrie viitorul pe sub frunze uscate mirosind inca umed, a iarna. In Mures am simtit din nou cum miroase luna mai. Si florile. Ghiocei si zambile. Mai tarziu liliac, iasomie si caprifoi. Apoi meri si ciresi infloriti.

Si daca e sa incerc sa cuprind Targu Muresul intr-o singura imagine, atunci ar fi aceasta. O seara tarzie de vara pe-o strada ingusta si linistita. Felinarele isi imprastie lumina bland si difuz. E cald, dar aerul e parfumat. Regina noptii din ghiveciul de deasupra mesei rotunde, din fier forjat, isi daruie discret parfumul, ca-ntr-o poveste cu o mie si una de nopti. In fata am un pahar de pina colada, fara alcool. E prima data cand beau. Sorb incet si mi se pare ca n-am gustat nimic mai bun pana acum. Aroma ma ameteste putin. Si-o stranie senzatie de liniste si plenitudine se scurge incet in mine, odata cu ea. Pina colada.

De dorul gustului… ori al trairii de atunci, am incercat sa-l readuc in prezent si am facut un chec pina colada. N-am regretat. Daca va plac in egala masura cocosul si ananasul, iata si cum se face:

Ingrediente :
2 oua, 200 g fulgi de cocos, 200 g zahar, 200 g faina, 1.5 lingurite praf de copt, 4 linguri generoase de ananas bucati (nu rondele) din compot, 100 ml iaurt/chefir, 50 g unt topit si 4 lg compot de ananas

Preparare:

Intr-o strecuratoare, se pune ananasul la scurs. Zaharul si fulgii de cocos se pun in blender/robot si se macina marunt. Se opresc 150 g si se pun deoparte. Restul de 250 g se freaca impreuna cu ouale si un praf de sare pana se obtine o compozitie omogena, albicioasa si destul de pufoasa. Se adauga chefirul si untul topit, apoi faina in care s-a amestecat praful de copt. Se iau bucatile de ananas si se strang usor in prosoape de hartie ca sa se absoarba bine lichidul. Se incorporeaza apoi in compozitie. Se pune intr-o tava de chec tapetata cu faina sau cu hartie de copt si se coace in cuptorul preincalzit, la 180° pentru aprox. 45-50 de minute. Cand e gata, se scoate pe gratar sa se raceasca, iar la sfarsit se acopera cu glazura facuta din restul de zahar si cocos (150 g) cu cele 4 linguri de compot.

Pofta buna !

p.s. Iar daca ajungeti vreodata prin Mures, gasiti o pina colada fantastica la ceainaria Kashmir, vis-a-vis de Universitatea Petru Maior. De savurat neaparat cu cineva drag, la masa afara, seara tarziu!

6/07/2009

Punct si de la capat... sau in continuare

"Nu lasa pe maine, ce poti face azi" spune un vechi proverb...
Mai demult am citit undeva si o alta forma a lui ce suna cam asa: "lasa pe maine ce nu poti face azi, caci poimaine s-ar putea sa nu mai fie nevoie sa il faci deloc".
Astazi am descoperit ca toate lucrurile lasate neincheiate pe drum, se intorc la un moment dat sa le pui punct.
Iar reintalnirea cu ele poate avea loc in cea mai nepotrivita perioada din viata ta, ori forma in care revin poate fi cu mult mai complicata.

5/04/2009

Farmecul noptilor de mai

23:15
fereastra de la bucatarie larg deschisa... racoarea si-un aer proaspat, putin umed, patrund in casa. miros de fan, de pamant usor stropit de ploaie, de tei si de salcami neinfloriti inca. dumnezeiesc!
imi vine sa ies afara, cu un pulover in spate, sa bat strazile pana dimineata, sa trag in piept aer cu nesat, sa miros pomii si iarba uda, sa cant, sa tac, sa inchid ochii si sa ascult.
in astfel de momente, regret ca nu exista nimic care sa poata inregistra - asemenea unui aparat foto - aerul curat si mirosul atat de pur din serile si diminetile de primavara tarzie... sa-l pot pastra pentru zilele fierbinti de vara ce vin prafoase, sufocante.
***
recent, am redescoperit cu bucurie o melodie care m-a impresionat puternic intr-o anume perioada a copilariei mele:
Savoy - Pana la lacrimi...

4/21/2009

The Temple of Nature...

... sau un altfel de Paste.
in targu mures, prin padure, intr-un loc in care timpul parca s-a oprit, am descoperit acest colt de paradis.
am plecat intr-un tarziu, cu tristetea ca las in urma un loc bun in care sa traiesti, un loc bun in care sa si mori...
restul, a fost ca o poveste dincolo de cuvinte, o poveste asa cum numai Natura stie sa sopteasca la urechea celor ce vor sa se opreasca si s-o asculte, macar din cand in cand.

19 aprilie 2009