Arama frunzelor s-a risipit,
Gutuile au ramas tot de aur.
Norii s-au destramat ca un plaur
Pe cerul alburiu, obosit.
Nu mai iei gaste salbatice
In catarea armei, nici cocori.
La noapte au sa rasara flori,
Luceferi zanateci, stele lunatice.
Cornul suna, rasuna-n padure,
Cerbii sunt departe pe stanci.
Fantanile negre, adanci,
Chipul vor sa ni-l fure.
Cat umbra pasii grei mi-i urmeaza.
Am sa colind intregul pamant.
Cu crengile frematand in vant
Vanjosul pom al vietii vegheaza.
Zaharia Stancu - Arama frunzelor
