Fiecare venim pe lume purtand o flacără în noi. La unii pâlpâie slab, nici caldă nici rece. În alții arde mocnit, și le ajunge o viață. Lungă, așezată, fără mari suișuri și coborâșuri. Și mai sunt cei "alesi”, "cei scoși din rand” în care arde vâlvătaie, mistuindu-i mereu prea devreme, pe altarul celor dinainte sortiți jertfei. Jertfă necesară pentru ca cei dintâi să poată crește.
Un astfel de OM a fost
Măria Tănase. Un amestec alchimic de frumusețe feminină, demnă de marile dive ale cinematografiei alb-negru, de talent, forță și patimă, de simplitate și autenticitate strâns împletite cu un bun gust și rafinament extraordinare. A trăit furtunos, îmbrățișând viața cu toate ale ei, o existența aflată permanent sub semnul lui "a iubi”. A ars și în dragoste și pe scenă, dăruindu-se total, participând cu întreaga ființă.
image via Wikipedia
Născută în 1913 în mahalaua Cărămidarilor, al treilea copil al făgărășencei Ana Munteanu și al florarului oltean Ioan Coandă Tănase, Maria a crescut de mică în mijlocul doinelor cântate de muncitorii în grădina tatălui și-al bocetelor pe care se furișa să le asculte în cimitir. Înzestrată cu o personalitate puternică, total atipică pentru tiparele și tabuurile vremii, la 16 ani pleacă de-acasă și participă la Miss România. Nu trece testul costumelor de baie, însă un tânăr medic se-ndragosteste de ea, și-n urma poveștii de iubire rămâne însărcinată. Renunță la sarcină, însă decizia o lasă fără posibilitatea de-a mai avea copii vreodată, acesta fiind poate singurul mare regret al vieții sale. Tristețea și durerea și le transpune ulterior în interpretarea cântecelor, neîmplinirea maternității fiind, probabil, unul din motivele cancerului de sân, extins la plamani, ce i-a adus și sfârșitul, la numai 49 de ani.
A cucerit pe rând, România, Parisul, America. A trăit sofisticat, o viață ca în filme. Uneori lin, de cele mai multe ori zbuciumat (despre rolul sau de spion în al doilea război mondial pentru serviciile secrete americane și britanice în scopul scoaterii României din alianță cu Germania s-a speculat mult, dar s-a vorbit prea puțin cu adevarat), sufletul ei rămanand insa mereu, profund românesc. Întreaga viață a cules de prin satele țării cântece vechi, populare, și le-a cântat într-o manieră inconfundabilă, adâncă și sublimă. Iar românii au divinizat-o. Atât de mult încât în ciuda testamentului lăsat în urmă, în care marea artistă își dorea o înmormântare simplă și anonimă, jumătate de București a condus-o pe ultimul drum...
S-a stins acum 49 de ani, în 22 iunie, dar steaua ei continuă să strălucească. Ne-a dăruit necondiționat atât de mult, că niciodată nu i-am putea mulțumi pe deplin!... Poate măcar la anul, când vor fi trecut deja 100 de ani de la nașterea și 50 de ani de la moartea sa, îi vom putea spune recunoscători "Multumim, Mărie!” împlinindu-i unica cerința avuta către noi, săpându-i FÂNTÂNA într-o bucată de pământ însetat, așa cum a lăsat cu limbă de moarte.
Si poate că astfel, blestemul "celor ce iubesc si lasa" va fi, în sfârșit, ridicat...
We all come
to this world with a flame carried inside. For some of us it dimly flickers,
neither warm nor cold. In others, it burns quietly, just enough for a lifetime.
Long, steady, without major ups and downs. And there’s also the “chosen ones”
in which there’s an unceasing blaze, always consuming them before their time,
on the altar of those fated to be sacrificed. A necessary sacrifice so that the
first ones can grow.
Maria Tanase
was such a PERSON. She was an alchemic fusion of feminine beauty, worthy of a
great diva of black and white cinematography, of talent, strength and passion,
of simplicity and authenticity closely woven with an extraordinary refinement
and good taste. She lived her life blustering, embracing it with all her
forces, a life under the mark of the verb “to love”. She gave herself
completely in both relationships and on stage.
Born in
1913, in one of Bucharest’s suburbs, Caramidari, the third child of Ana
Munteanu and florist Ioan Coanda Tanase, as a child Maria grew among Romanian
folklore songs sung by his father’s workers in the garden and traditional
funeral songs which she usually sneaked to the cemetery to listen to. Blessed
with a strong personality, completely atypical for that time’s social inhibitions,
she leaves home when 16 to attend Miss Romania contest. She fails the swimming
suits test, but a young doctor falls in love with her and leaves her with
child. She performs an abortion and sadly, the decision leaves her without the
possibility of ever having a child, this being the only greatest regret of her
life. The bitterness and pain sprung from this unfortunate event were
powerfully expressed later on in her way of interpreting her songs. And perhaps this unfulfillment of motherhood
was one of the reasons who led to the breast cancer, spread to lungs, that killed her when only
49 years old.
She
gradually conquered Romania, Paris, America. She lived a sophisticated life,
like a movie, sometimes smoothly, most of the times stormy (they speculated a
lot about her spying role for the British and American secret services in order
to get Romania out of her alliance with Germany during WW2), but her soul
always remained profoundly Romanian. Her whole life she collected Romanian
folklore from villages all over the country and sung them in a unique, deep and
sublime manner. And the Romanians deified her. So much that in spite of her
testament, stating the wish of a simple, anonymous funeral, half of Bucharest walked
with her on her last road…
She burnt
down 49 years ago, on 22nd of June, but her star is still glowing
strongly. She unconditionally offered us
an immense legacy insomuch that we will never be able to thank her enough!...
And maybe next year, when 100 years since her birth and 50 since her death
would have passed, we will be able to gratefully tell her “Thank you, Maria!” and answer the
sole request she had for us, made on her dying bed: to dig a WELL on a
thirsty piece of land in her name.
And thus,
the curse on “those who betray love” may finally be lifted…
... "Those who betray love" (or "Curse")
