Se afișează postările cu eticheta rasarit. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rasarit. Afișați toate postările

10/13/2009

sub semnul noptii...

m-am trezit in noaptea asta cu un sentiment ciudat... ciudat si de neinteles. aproape ca o presimtire. de parca ceva important era pe cale sa se intample, de parca ceva urma sa se schimbe esential.
traiam, in acelasi timp, cu simtamantul straniu ca noaptea avea sa nu se mai sfarseasca niciodata... imi parea ca dorm deja de zile intregi, ca din cand in cand ma mai trezesc sa ascult respiratia Lumii, sa verific cumva daca s-a facut lumina, si ca nimic nu statea in puterea mea sa pot schimba acea stare de fapt. sa fac ceva, sa vina zorile.
si ceva, venit de undeva departe, si totusi din mine, parea sa-mi spuna fara voce: asculta... priveste intunericul... fii constienta... fara teama! am incercat.
am auzit vantul suierand puternic, patrunzand prin toate colturile si zgaltaind din cand in cand usa camerei, desi geamurile erau inchise... parea sa strige "treziti-va, am un mesaj important pentru voi!". am auzit ploaia, mici picaturi izbite cu furie in geamuri de vantul-mesager. am auzit ciorile strigand, un vaiet comun prelung si ascutit si le-am vazut cu ochii mintii invartindu-se in cercuri haotice, ca de fiecare data inainte de-o schimbare majora a vremii... mi-am auzit respiratia si bataile inimii. tematoare si in acelasi timp in asteptare, cumva nerabdatoare.
am auzit si voci afara. ratiunea imi spunea astfel, ca-i timpul ca soarele sa rasara. si totusi, simtamantul de noapte fara de sfarsit nu disparea.
am privit intunericul din jur. mici strafulgerari de lumina brazdau la intervale mari de timp, peretii camerei. probabil fulgere. sau faruri de masini. am inchis ochii si-am privit in intunericul din mine. cu atentie la ce se ridica de acolo. teama, liniste, curiozitate, gol?... si-asa am adormit din nou...
se spune ca intunericul cel mai negru, aduce dupa el lumina cea mai stralucitoare.
dupa o astfel de noapte, rasaritul Soarelui a venit superb! lumini si umbre, ceturi sfasiate si nori de ploaie destramati de vant. o dimineata unica, ce poate aduce cu ea orice. fara planuri, fara certitudini, fara iluzii de control.
doar marele Necunoscut in care putem sa ne lasam sa fim, curajos, sau la care putem sa privim de pe margine.