Radacinile trecutului nostru / Roots of our past

"Is it good to seek the past, Master Po? Does it not rob the  present?

If a man dwells in the past, then he robs the present. But if a man ignores the past, he may rob the future. The seeds of our destiny are nurtured by the roots of our past."

"Este bine sa cercetezi trecutul, Maestre Po? Nu-ti fura asta prezentul?

Daca omul traieste in trecut, atunci el isi fura prezentul. Insa daca omul isi ignora trecutul, si-ar putea fura viitorul. Semintele destinului nostru sunt hranite de radacinile trecutului nostru.  "

Kung Fu (TV Series, 1972)

Pe coloana existentei noastre, am ajuns intr-un moment de stramtoare. Viitorul ne sta inainte necunoscut, opac, incert... Campia trecutului insa, ne este inca fertila. Si radacinile puternice. 

Am pus alaturi de ele vartejul energiei regenerative si curgerea blanda a apei binefacatoare, pentru ca impreuna sa hraneasca si sa indrume semintele mult-incercatului nostru destin. Demn, curajos, vertical.  

On our existence column, we reached a narrow point. The future awaits ahead of us unknown, shadowed, doubtful... Yet the plain of our past is still fertile. And our roots strong.
I laid next to them the whirl of regenerative energy and the soft drift of benefactress water, so that together they could feed and guide the seeds of our long-troubled destiny. Dignified, brave, upright.

Simboluri primordiale: coloana -> viata, spirala -> energie regenerativa, linii paralele serpuite -> apa binefacatoare , rombul ->fertilitate (dupa Virgil Vasilescu "Semnele cerului")

Primordial symbols: the column -> life, existence, the spiral -> regenerative energy, sinuous parallel lines -> benefactress water, diamond -> fertility (acc. Virgil Vasilescu "The symbols of the sky" )

the remains of today

 aspiration... / nazuinta...

where do we go from here?... / de aici inspre mai departe...

flowers in the window (in old medieval part of Brasov)... / flori la fereasta (in centrul istoric al Brasovului)...

The reality of a dream / Realitatea unui vis

Have you ever fallen into the trap of buying only something that's perfectly finished, flawlessly decorated, even when the thing you bought was not of necessary use for you at the time?
Well, I have to admit, I did. And I think home decor magazines (and not only them) are the perfect bait for such a trap, with all of those pictures lurking you into having "a dream life", a life of luxury even you can now afford... But if you can get a glimpse beyond that "dream life", you realize what you see is often overrated, and in the end the price you have to pay for such a life is... life itself.

What happened with home-made items, no matter how clumsy they're made? What happened with reusing and reshaping old things we don't use anymore? When did we decide effortless is the way for progress, and when are we going to stop lying to ourselves that just because we got that thing into our home in less than 30 minutes, that makes is cheap and affordable?

Well... these are just a few thoughts I have in my mind in the last few days. And because of that, when I shortly visited my favourite fabric shop - it's quite small, but very cosy and the owners are two very nice young ladies - I decided to buy a piece of printed fabric, very cheap just because during printing process,  areas of spread paint appeared here and there. I didn't have something specific in my mind for it, but I particulary liked the floral pattern, of a dark, indigo blue shade.

Later on, I thought: why not pillow cases? The fabric is sturdy, not very soft, so they should get quite nice. I also wanted them with piping edges, so I used in addition for each pillow case: four pieces of white cotton rope, four strips from an old T-shirt and three buttons from an old cardigan..
And the result? Two cheap 40 x 40 cm pillow cases, with floral pattern and buttons enclosure.
Pretty nice, I'd say!

Vi s-a intamplat vreodata sa picati in capcana de a cumpara un lucru doar daca era perfect finisat si impecabil decorat, chiar daca acel lucru nu va era si neaparat necesar la momentul respectiv?

Eu, trebuie sa recunosc, am facut-o. Si cred ca toate revistele de tip “home decor” (dar nu numai) reprezinta momeala perfecta pentru o astfel de capcana, cu toate acele ilustratii ce ne ademenesc catre “o viata de vis”, o viata de lux pe care pana si tu ti-o poti permite acum… Dar daca putem zari macar o clipa in spatele acelei “vieti de vis”, ne putem da seama ca de multe ori produsele sunt supraevaluate si ca, in final, pretul pe care trebuie sa-l platim pentru o astfel de viata este… viata insasi.

Ce s-a intamplat, oare, cu lucrurile facute de noi, indiferent cat de stangace ar fi fost ele? Ce s-a intamplat, oare, cu refolosirea si remodelarea lucrurilor vechi din casa, care nu ne mai sunt de nici un folos? Cand am hotarat ca lipsa efortului reprezinta calea spre progres si cand vom inceta a ne mai minti ca doar pentru ca am obtinut un lucru in mai putin de 30 de minute, aducandu-l acasa, asta il face si ieftin si accesibil?

In fine… astea sunt cateva din gandurile pe care le am in ultimele zile… Si din acest motiv, intr-o scurta vizita prin magazinul meu preferat de tesaturi – un magazine mic, dar foarte primitor, in proprietatea a doua tinere doamne foarte dragute – am hotarat sa cumpar o bucata de material imprimat, foarte ieftin doar pentru ca in urma imprimarii, vopseaua se intinsese pe alocuri. Nu l-am luat pentru ceva anume, insa mi-a placut mult motivul floral, intr-o nuanta inchisa de albastru-indigo.

Ulterior, mi-am zis: de ce nu perne decorative? Materialul este destul de gros, rezistent si nu foarte moale, asa ca ar trebui sa fie tocmai bun. Si pentru ca am vrut sa am si snur pe margini, am mai folosit pentru fiecare fata de perna  4 bucati de sfoara de bumbac, 4 fasii dintr-un vechi tricou si 3 nasturi de la un vechi pullover…

Rezultatul?  Doua fete de perna ieftine, de dimensiuni 40 x 40 cm, cu motiv floral si inchidere cu nasturi. Destul de simpatice, zic eu!

De ce? si cum?...

Cand suntem copii, ne intrebam permanent de ce? si cum?, incercand sa descoperim si sa intelegem lumea in mijlocul careia ne-am nascut. Plini de inocenta, dorim sa ne implinim curiozitatea si traim viata aici si acum, urmand inconstient vocea interioara a esentei din noi. Adevarati exploratori, vrem sa aflam de ce ploua, de ce rasare soarele la inceputul fiecarei zile si apune la sfarsitul ei, cum zboara pasarile si de ce noi oamenii nu putem face la fel. Si fiecare raspuns neprimit, fiecare raspuns umilitor ori care vine sa ne taie indrazneala si sa ne puna la colt prin faptul ca “asta o vom afla cand vom fi mai mari”, caci intrebarea pusa nu este potrivita varstei noastre, are menirea de a construi in jurul nostru un baraj de frici, ignoranta si prostie.

Pas cu pas, ajungem sa inlocuim de ce –urile? si cum-urile? cu fraze si idei de-a gata despre cum stau lucrurile, prea putin descoperite de noi insine si prea mult primite de la altii, “perfecte” dar niciodata perfectibile...

Pas cu pas, ajungem sa acceptam inconstient raspunsuri ce nu ne apartin si pe care nu le intelegem, transformandu-l pe de ce? in ce? si pe cum? in cat?...inlocuind cunoasterea, cu pretul unei false sigurante.

Pas cu pas, ne oprim din crestere, ofilindu-ne incet precum o planta cruda permanent privata de apa si de soare, condamnati la nefiinta prin faptul ca ne-am ratat sansa de a ne maturiza…

Pas cu pas, ajungem sa ne vindem pe o mana de lucruri moarte si fara continut, ce nu vor putea aduce niciodata inapoi acel sentiment al copilariei ca ne “traim viata”, nu viata ne traieste pe noi…

Si toate astea, fara a mai avea curajul sa ne intrebam  cum? si de ce? am ajuns aici…  

As children, we constantly ask ourselves and the others why?  and how? in discovering and understanding the world we were brought into. Full of innocence, we want to satisfy our curiosity and we live life here and now, instinctively following our inner essence. As little explorers, we want to know why is it raining, why does the sun always rise at the beginning of the day and sets at the end of it, how are the birds flying and why can’t we do the same. And every un-received answer, every disqualifying answer or one that cuts our wings and puts us in the corner by “you’ll be told that when you’re older”, since the question we put wasn’t proper for our age, comes to build around us a casement of fear, ignorance and stupidity.

Step by step, we get to replace our why-s? and how-s? with ready-made lines and ideas we know, not from our self-discovering but from others,  “perfect” but never perfectible…

Step by step, we get to unconsciously accept answers we don’t understand, turning the why? into what? and the how? into how much?... replacing knowledge, with the price of a false certainty.

Step by step, we give up ripening, slowly decaying like a small plant deprived of water and sun, doomed to perish for throwing away our chance to mature…

Step by step, we get to sell ourselves to a hand full of dead, hollow things which will never be able to bring back that lost childhood’s feeling that we are living our life, not life is living us…

And all, without even having the courage to ask ourselves why? and how? did we come to this…

vesnicie

cuvintele sunt de prisos... astazi, Bicazul isi deapana singur povestea.

words are unavailing... today, Bicaz himself is reeling his story.

Barajul Izvorul Muntelui sau Lacul Bicaz / Lake Bicaz

Cheile Bicazului / Bicaz Canyon

Candva...

Candva, demult, Omul si-a trait aparteneta la universul inconjurator deopotriva mineral, vegetal si animal. Ca urmare, natura l-a invatat unde si cum sa-si gaseasca tamaduirea, atat a trupului cat si a sufletului.

Candva, demult, omul a decis sa rupa legatura, pornind in cautarea unui “altceva” iluzoriu. Ca urmare, glasurile naturii au tacut, iar omul a uitat treptat invataturile sale. Temeri, superstitii, ignoranta, prejudecati… rand pe rand, s-au asternut peste cele uitate, indepartandu-l si mai mult de sine insusi.

Plante si animale, soapte si fosnete, vanturi si ploi, semne si incantatii ce altadata ii calauzeau pasii catre lumina constiintei stateau acum in umbra necunoscute, neauzite.

Natura intreaga, asteptand rabdatoare acea scanteie menita sa reechilibreze balanta Omului cu pamantul, cu cerurile si cu lumea...

Long time ago, the Man had lived his belonging to the Universe altogether mineral, vegetal and animal. Therefore, the Nature taught him where and how to discover the sources of healing his body and soul.

Long time ago, the man had decided to destroy that bond, in search of a chimeric “something else”. Therefore, the voices of the Nature had gone silent and the man slowly forgot her teachings. Fears, superstitions, ignorance, prejudices… one by one fell over what had been forgotten, estranging him more and more from himself.

Plants and animals, whispers and murmurs, winds and rains, runs and chanting that once had guided him towards the light of the consciousness stood now in the shadow unknown, unheard.

Nature herself, patiently waiting for that sparkle meant to bring back the broken balance of the Man with the earth, the sky and the world…

Dobrogei, cu recunostinta.

Daca spunand Dobrogea, poti sa vezi si dincolo de statiuni si de plaja, esti pe drumul cel bun. Calatoria ce ti se asterne in fata iti poate cere rabdare, iti poate cere intelegere, iti poate cere perseverenta… dar ceea ce-ti va oferi pe parcurs, va fi de nepretuit!

Batrana Dobroge te va lua de mana si te va invata legatura cu stramosii: daci, romani, greci, bizantini, genovezi, turci, tatari, lipoveni... Cetati demult apuse si monumente stravechi iti vor povesti, pe rand, despre ei.

Enisala, cetatea genoveza

ruinele Cetatii Histria...

Monumentul de la Adamclisi

Batrana Dobroge va sta in liniste langa tine si-ti va oferi alinare. In adirea uscata a vantului, in fosnetul plopilor, in soaptele valurilor, in dansul spicelor pe campuri, in cantecul ciocarliilor.

Batrana Dobroge te va aseza la masa si te va hrani. Din aurul graului copt in pamantul crapat de seceta, din generozitatea apelor batranului Danubius, din plenitudinea florilor ce-si rad bucuria catre cel care le-a dat nume – Soarele.

Batrana Dobroge va merge alaturi de tine si te va invata simplitatea. Din cuiburile de berze, din curtile ingrijite, din jocurile de copii, din barcile trase pe mal la asfintit, din mersul gastelor spre balta.

...undeva, pe drum, in apropierea Cetatii Capidava

Lunca Dunarii, la apus de soare

Batrana Dobroge iti va da drumul si te va invata eliberarea. In imbratisarea albastra a cerului cu marea si lacurile… Babadag, Razelm, Sinoe - temple solemne, ocrotind odihna vechilor porturi adanc scufundate.

pe malul lacului Sinoe, la poalele cetatii Histria

in fundal, ca o linie, canalul ce face legatura intre Lacurile Babadag si Razelm

Lacul Babadag, de sus, de la Enisala Podisul Babadag, iar la orizont, Lacul Razelm

Astfel, vei putea sa pleci mai departe, stiind ca dragostea si generozitatea ei iti stau la temelie. Si ca oricand vei reveni, Batrana Dobroge va fi acolo: sa te invete, sa te aline, sa te hraneasca si-apoi sa te elibereze…