Arama frunzelor s-a risipit,
Gutuile au ramas tot de aur.
Norii s-au destramat ca un plaur
Pe cerul alburiu, obosit.
Nu mai iei gaste salbatice
In catarea armei, nici cocori.
La noapte au sa rasara flori,
Luceferi zanateci, stele lunatice.
Cornul suna, rasuna-n padure,
Cerbii sunt departe pe stanci.
Fantanile negre, adanci,
Chipul vor sa ni-l fure.
Cat umbra pasii grei mi-i urmeaza.
Am sa colind intregul pamant.
Cu crengile frematand in vant
Vanjosul pom al vietii vegheaza.
Zaharia Stancu - Arama frunzelor
Ruxi,
RăspundețiȘtergereÎn colțul tău de lume cu aroma poemelor cu gutui în ram și pe masă, timpul curge altfel..are farmecul zilelor de vară târzie, cochetă și fermecătoare!
Mi-ar fi plăcut să ne vedem !!
Știi ceva? Săptămâna viitoare, revin!
Fiul meu mă răsfață cu o seară la Faust. N-a găsit bilete pentru când am fost în excursie, așa că mai trag o fugă..
Mi-e dor de un ceai aromat cu biscuiți și multe vorbe frumoase !!
Cu drag, Gina
Gina,
RăspundețiȘtergereAs spune mai degraba toamna inaintata decat vara tarzie: in ultima saptamana am pornit caloriferele aproape zilnic. Am citit ca vara intarzie de data asta, pe alte meleaguri...
Ma bucur ca anul asta ai ocazia sa iti vezi fiul mai des decat de obicei si iti doresc sa ai parte de vreme cat mai buna, ca sa te poti bucura in voie de intalnirea voastra!
Toate cele bune!
Hello, roxana
RăspundețiȘtergereAttractive works.
You are the excellent artist.
I thank for your usual and hearty support.
And i pray for you and yours peace.
arigatou gozaimashita !!
ありがとう ございました。
ruma
Frumoase versuri, frumoase servete, facute cu drag.
RăspundețiȘtergereMultumesc mult, Irina! Cred ca dorul de toamnele de acasa si-a spus cuvantul...
RăspundețiȘtergereAcasa.... nu mai stiu ce inseamna acasa!
RăspundețiȘtergereImi amintesc o vorba de demult care spunea ca acasa este acolo unde ne este inima...
RăspundețiȘtergereFerice de cei norocosi care ii pot deslusi glasul devreme!
Restul, (poate) mai putin norocosi, avem nevoie de timp si distanta sa ne lamurim. Unii ajung sa se simta acasa la sute de kilometri distanta de locul unde s-au nascut. Altii ajunsi departe isi dau seama ca acasa este exact locul de unde au plecat.
Poate ca cel mai important este sa nu renuntam niciodata la cautare?...
Hi, Roxana! Now I understand this is your embroidery and is napkin. I can’t use such a precious handmaid napkin, instead I’d like to display it on the table or on the cabinet. I wonder what thoughts you weave into the embroidery stitch by stitch.
RăspundețiȘtergereThank you for the comment on my “susuki” post. I think we are like-minded. I also thought of Pascal’s “thinking reed” idea. We are fragile like a reed, but to know our own weakness is our strength? Have happy days ahead.
Yoko
Hi, Yoko!
RăspundețiȘtergereThank you very much for your appreciation. If you can email me a post address and tell me which napkin you like the most I would be very happy and honoured for you to have it!
About the thoughts I weave, to be honest most of the time... there aren't many. That's why I enjoy doing this so much, because while I work my mind remains quiet. Working relaxes me but, at the same time, I can't start a new napkin unless I feel ok.
It usually starts from a simple thing - a pattern for the border, a colour, a ribbon, a person, a melody, a memory, a leaf outside the window... and finishes with something else, something that reveals itself at some point. I don't know how to explain it better.:)
Happy days for you too and warm wishes!
Roxana
It’s very kind of you, roxana, to say so. I think “....I’d like to display it on the table or...” was misleading. It sounds as if I’d like to have it, but actually I’d rather want you to keep it with. I’m content with your sweet, so sweet heart.
RăspundețiȘtergere“... because while I work my mind remains quiet” - you have such moments of peace, I’m happy for you.
Have a happy week, roxana
Yoko
Good morning Yoko!
RăspundețiȘtergereI wasn't misleaded by your previous comment, I think I understood from the beginning what you meant when you said you'd prefer to display such a napkin on a table rather than use it at the table. I know you didn't "ask" to have it, I just... felt like offering it to you because I very much admire you and your work. :)
Thank you and I wish you a good and sunny week, Yoko!
All the best,
roxana