Saptamana asta la inceput, am avut ceva treaba in afara orasului. In doua zile am terminat cu totul, asa ca marti dupa-amiaza, pe la 17.30, intr-o dupa-amiaza calda si dulce (in sfarsit, a venit si primavara!) am pornit-o inapoi spre casa, pe drumul de la Brasov catre Tragu Mures.
Nu stiu cati dintre voi l-ati facut cu masina (sau autocarul/microbuzul), dar pentru mine a fost a doua sau a treia oara.
Drumul este superb: serpuieste mai mult sau mai putin molcom pe langa coastele dealurilor, lasand in urma, de o parte si de alta case, gradini, mici livezi sau vai golase, palcuri de padurice tanara, in care pomii de-abia acum, la inceput de aprilie, isi fac curaj sa iteasa cateva frunze la aer.
Portiunea ce-mi place insa cel mai mult, este cea care trece prin Padurea Bogatii. Mereu am sentimentul ca acolo timpul se scurge altfel, ca are un pas tainic, stiut numai de el, iar drumul imi pare cumva fara sfarsit... de parca urmeaza sa merg, sa merg, sa merg... si niciodata sa nu ma mai opresc. Fara o destinatie anume.
Padurea Bogatii n-am mai vazut-o de peste un an, iar acum intalnirea a fost una trista. Dealurile ce strajuiesc marginile soselei, sunt tot mai golase. Copacii au fost taiati in nestire si nu s-a plantat nici un altul in locul lor. Fara sa-mi dau seama, ma trezesc spunand incet: daca vor continua in felul asta, in cel mult un an-doi se va numi "Padurea Saracii" ori se va spune "simplu": aici a fost Padurea Bogatii... Soferul simte probabil nevoia sa-si dea si el cu parerea: se taie, dar numai copacii batrani. Dar se poate numi “copac batran”, un arbore pe care-l poti prinde la piept numai cu o mana? Nu cred...
Si mi-a venit astfel in minte un articol citit pe net, in urma cu putina vreme in care se spunea ca in primavara asta, in Macedonia s-au plantat 6 milioane de arbori intr-o singura zi! (vezi: http://www.green-report.ro/stiri/6-milioane-de-copaci-plantati-intr-o-singura-zi)
"Mare branza" vor spune unii, poate. Mie insa, gestul mi se pare impresionant, tinand cont de faptul ca populatia Macedoniei se rezuma undeva la 2 milioane de locuitori... La noi, pe cand o initiativa de asemenea proportii?...
Si pentru cei dragi mie, la inceput de primavara - nu calendaristica, caci cea calendaristica nu mai e chiar la inceput:
Chec cu banane si nuci (Anca, Iustin o felie de chec?! sau mai multe...? ;-)
Ingrediente:
- 2 banane mai coapte, pasate bine cu furculita
- 2 oua
- 100 g zahar (1/2 cana)
- 100 g unt topit
- 100 g iaurt (1/2 cana)
- 200 g faina (1 cana)
- 2 lingurite de praf de copt
- un praf de sare
- 2 plicuri zahar vanilat
- 100 g nuca taiata mai mare (cam 2 pumni generosi de nuca = aprox. o cana plina)
- 150 g caramele taiate in 6 (eu am pus 10 buc.)
Preparare:
Se incalzeste cuptorul la treapta III (160 grd. C). Cu mixerul, se bat ouale spuma cu putina sare, apoi se adauga zaharul si zaharul vanilat si se mai bat putin pana se deschid la culoare si cresc in volum (2-3 min); apoi se adauga pe rand iaurtul, untul topit si bananele. In compozitia obtinuta se incorporeaza treptat faina in care s-a amestecat praful de copt, iar la sfarsit, 3/4 din nuci si caramele. Caramelele si nucile se amesteca in compozitie cu o lingura, ca sa nu se striveasca cu mixerul.
Amestecul obtinut se toarna si se niveleaza cu lingura intr-o tava de chec, unsa cu unt si tapetata cu faina (ori in care s-a pus hartie de copt), iar pe desupra se presara restul de nuca si caramele taiate. Se pune checul la copt timp de o ora, pana cand creste si se face auriu-maroniu. Apoi se scoate din cuptor si se lasa sa se raceasca in tava.
Pofta buna!
