nu m-am priceput niciodata prea bine la brodat cuvinte, poate, doar la insailat… recunosc, mi-ar fi placut. dar cate nu i-ar placea omului si dupa cate nu tanjeste, inutil, de multe ori!
de ceva vreme am simtit o chemare mai veche. si-am decis sa pun cuvintele deoparte, iar mainile sa scrie… asa reusesc sa ma odihnesc.
in timp ce cos, ascult. uneori vantul, caci pasarile canta rar, unde locuiesc acum. alteori, Lara Fabian. o alta (re)chemare de care uitasem, a unui om plin. pentru mine. o Femeie simpla si frumoasa care se daruie total, in fiecare cantec...
cu bine!
M-a uimit intotdeauna darul unora, talentul de a coase, de a broda, de a scrie, de a compune, de a construi, de a lasa ceva. Rabdarea, priceperea, dorinta de a obtine ceva frumos. Imi plac mult prosoapele din fotografii, sunt frumoase, fine, arata excelent. Stiu cat de mult ai muncit, stiu cat de bine iti ies (doar le vad aproape in fiecare zi...). Abia astept sa mai vad altele!
RăspundețiȘtergereIrina, eu cred ca fiecare dintre noi are un dar, un talent, o aplecare speciala catre ceva. Totul e sa fim dispusi sa-l descoperim. In acelasi timp, mai cred ca facand lucrurile cu drag, cu implicare si daruire, orice va iesi din mainile sau din mintea noastra nu are cum sa fie altfel decat special. In fiecare zi.
RăspundețiȘtergereIti multumesc mult pentru cuvintele frumoase si promit sa mai postez in curand!