mi-e toamna si dor...

Ciprian Porumbescu - Balada

Tara cu papusi sau nu ne mai trageti de sfori!

- Aaa... buna dimineata! Sunt Monica Popescu de la gradinita nr.7. As putea vorbi cu doamna directoare, va rog?

- La telefon. Luminta Popa ma numesc, cu ce va pot ajuta?

- Va sun in legatura cu papusile primite luna trecuta de la Minister... stiti dumneavoastra, cele cu handicap.

- Da, ce-i cu ele?

- Aaa, noi am primit una cu sindrom Down si am inteles ca dumneavoastra ati avea-o pe cea oarba. Ma intrebam daca putem face un schimb saptamana viitoare? Sa invete copiii si despre cei cu deficit de vaz.

- Oh, imi pare rau! Tocmai am facut un schimb cu gradinita nr. 18. Ei o aveau pe cea cu baston. Dar daca doriti, v-o putem da la schimb pe aceasta sambata, caci ne-am inteles s-o tinem pentru doua saptamani, nu cred sa se supere.

- Va multumesc frumos, pe cea cu baston am avut-o si noi deja... La fel si pe cea cu carje, dar dupa 3 zile, copiii le-au stricat. Ma interesa cea oarba, caci nu are nici un fel de accesorii pe care sa stai cu ochii toata ziua, sa le pazesti...

- Da, va inteleg! Si la noi s-a intamplat ceva similar cand am imprumutat-o pe cea cu baston. Il aruncau de la unul la altul si radeau. Spuneau ca seamana cu o acadea de Craciun. Copiii din ziua de astazi!! Chiar nu inteleg ca nu-i de joaca cu problemele serioase?!... Nu stiu ce-i mai invata acasa parintii...

Ah, ma scuzati, poate va grabiti! In fine, daca doriti, va anunt cand o primim inapoi pe cea oarba. Noi pe cea cu sindrom Down am lasat-o la urma, caci ni s-a parut cea mai greu de explicat.

- Oh, bineanteles ca doresc, doamna Popa! Va multumesc si mult succes in educarea tolerantei la copii! La revedere!

- Mda, multumesc... La revedere!

***

Dialog imaginar, la fel de stupid precum ultima gaselnita a geniilor din cadrul Ministerului Educatiei: "Ministerul Educaţiei a decis ca în dotarea grădiniţelor, din această toamnă, să intre păpuşi cu handicap. Este vorba despre jucării cu cârje, cu baston, oarbe sau cu sindrom Down. Ministerul vrea să cumpere aproximativ 13.000 de astfel de păpuşi, câte una pentru fiecare grădiniţă din ţară. Instituţia a alocat aproximativ două milioane de euro pentru cumpărarea de jucării noi pentru grădiniţe. " - Adevarul editia online 07.05.2010

Dincolo de ideea in sine, am retinut doua cifre:

- cate UNA pentru fiecare gradinita din tara...

- si DOUA MILIOANE de euro pentru cumpararea de jucarii noi pentru gradinite...

In buzunarul cui vor merge, oare, banii astia?! Cu siguranta nu in ai celor ce ar putea sa se ocupe cu adevarat de educatia si integrarea sociala a persoanelor cu handicap fizic sau psihic!

PS Titlul este in ton cu textul si ideea ministeriala...

Toamna se numara... portocalele

Plecand dintr-un loc in altul, nu o data mi-a fost greu sa ma adaptez la noile conditii de trai. O locuinta noua, alti oameni, noi provocari, drumuri necunoscute.

Dar, de fiecare data, a existat un moment anume in care am stiut ca incep sa ma simt din nou “acasa”. De pilda, prima noapte de adevarata odihna in noul pat.

De data asta, a fost atunci cand m-am simtit in largul meu in noua bucatarie. Cand am simtit ca a pregati masa este iar o placere, nu doar o necesitate. Cand mi-am incheiat doliul dupa “fructele si legumele din tara” si-am inceput sa caut noile gusturi pe care le pot oferi orasul si piata deschisa trei zile pe saptamana.

Am profitat de zmeura, de rosii cherry sau sparanghel, de branzeturi, condimente sau ierburi aromatice. Ceea ce altadata reprezentase o delicatesa, fie datorita costului, fie prin frecventa redusa cu care le puteam gasi in Fagaras, acum a putut fi degustat in voie. Unele mi-au placut. Pe altele le-am gasit nejustificate ca pret si existenta pe rafturi, comparativ cu putina placere gustativa oferita.

Treptat, am inceput sa-mi refac si arsenalul (minimal) de tigai si tavi de prajituri pe care l-am avut inainte. Ba chiar... l-as putea depasi foarte usor, daca m-as lasa dusa de val in fata nebuniilor pe care le-am vazut prin magazine! Iar ca sa intru in randul bucatarilor seriosi, mi-am luat un cantar. Si pentru ca e la indemana, mai nou, ma amuz cantarind aproape orice. Sper sa-l tina bateria!!

Buuun... ca sa nu mai lungesc povestea, in bucataria noua si cu ajutorul prietenului-cantar, am pregatit una dintre cele mai bune prajituri descoperite in ultima vreme. Iar daca rezistati sa pastrati o bucata la frigider peste noapte, sigur o sa va placa si mai mult!

Prajitura cu portocale si iaurt (reteta Good Food)

Ingrediente:

• 200 g faina care creste singura (sau simpla)
• 1 lingurita praf de copt
• 100 g migdale macinate
• 250 g iaurt
• 150 ml ulei
• 150 g zahar brun
• 2 oua batute ca pentru omleta
• coaja rasa de la o lamaie

Pentru sirop:

• 150 ml apa, 175 g zahar alb, zeama de la o portocala si o lingurita de coaja rasa, zeama de la o jumatate de lamaie, 5 teci de cardamom zdrobite (sau un varf de lingurita cardamom macinat), o lingura apa de flori de portocale

Preparare:

Pentru pregatirea siropului, se pun intr-o craticioara apa, zaharul, zeama de la citrice, coaja de portocala si cardamom-ul. Se amesteca si se fierbe la foc mic 10-12 minute, pana se ingroasa putin (se mai ingroasa si pe masura ce se raceste). Se ia de pe foc, se strecoara, se lasa la racit, apoi se adauga apa de flori de portocal (personal, cred ca se poate si fara, caci nu se simte aproape deloc in aroma finala).

Intr-un castron se pun ingredientele uscate si se amesteca. Se face o groapa in mijloc si se incorporeaza treptat iaurtul, uleiul si ouale. Se pune compozitia intr-o tava rotunda cu fundul detasabil si se coace in cuptorul preincalzit 40-50 min. pe 160˚C (cuptor cu gaz) sau 180˚C (cuptor electric). Timpul de coacere difera in functie de cuptor, asa ca e bine s-o verificati inainte sa opriti focul.

Cand este gata, se lasa la racit 10 minute, apoi se scoate pe o farfurie. Se inteapa pe alocuri cu o scobitoare si se toarna deasupra siropul. Se serveste rece, pudrata cu zahar, langa putina frisca sau iaurt.

Pofta buna!