Plecand dintr-un loc in altul, nu o data mi-a fost greu sa ma adaptez la noile conditii de trai. O locuinta noua, alti oameni, noi provocari, drumuri necunoscute.
Dar, de fiecare data, a existat un moment anume in care am stiut ca incep sa ma simt din nou “acasa”. De pilda, prima noapte de adevarata odihna in noul pat.
De data asta, a fost atunci cand m-am simtit in largul meu in noua bucatarie. Cand am simtit ca a pregati masa este iar o placere, nu doar o necesitate. Cand mi-am incheiat doliul dupa “fructele si legumele din tara” si-am inceput sa caut noile gusturi pe care le pot oferi orasul si piata deschisa trei zile pe saptamana.
Am profitat de zmeura, de rosii cherry sau sparanghel, de branzeturi, condimente sau ierburi aromatice. Ceea ce altadata reprezentase o delicatesa, fie datorita costului, fie prin frecventa redusa cu care le puteam gasi in Fagaras, acum a putut fi degustat in voie. Unele mi-au placut. Pe altele le-am gasit nejustificate ca pret si existenta pe rafturi, comparativ cu putina placere gustativa oferita.
Treptat, am inceput sa-mi refac si arsenalul (minimal) de tigai si tavi de prajituri pe care l-am avut inainte. Ba chiar... l-as putea depasi foarte usor, daca m-as lasa dusa de val in fata nebuniilor pe care le-am vazut prin magazine! Iar ca sa intru in randul bucatarilor seriosi, mi-am luat un cantar. Si pentru ca e la indemana, mai nou, ma amuz cantarind aproape orice. Sper sa-l tina bateria!!
Buuun... ca sa nu mai lungesc povestea, in bucataria noua si cu ajutorul prietenului-cantar, am pregatit una dintre cele mai bune prajituri descoperite in ultima vreme. Iar daca rezistati sa pastrati o bucata la frigider peste noapte, sigur o sa va placa si mai mult!
Prajitura cu portocale si iaurt (reteta Good Food)
Ingrediente:
200 g faina care creste singura (sau simpla)
1 lingurita praf de copt
100 g migdale macinate
250 g iaurt
150 ml ulei
150 g zahar brun
2 oua batute ca pentru omleta
coaja rasa de la o lamaie
Pentru sirop:
150 ml apa, 175 g zahar alb, zeama de la o portocala si o lingurita de coaja rasa, zeama de la o jumatate de lamaie, 5 teci de cardamom zdrobite (sau un varf de lingurita cardamom macinat), o lingura apa de flori de portocale
Preparare:
Pentru pregatirea siropului, se pun intr-o craticioara apa, zaharul, zeama de la citrice, coaja de portocala si cardamom-ul. Se amesteca si se fierbe la foc mic 10-12 minute, pana se ingroasa putin (se mai ingroasa si pe masura ce se raceste). Se ia de pe foc, se strecoara, se lasa la racit, apoi se adauga apa de flori de portocal (personal, cred ca se poate si fara, caci nu se simte aproape deloc in aroma finala).
Intr-un castron se pun ingredientele uscate si se amesteca. Se face o groapa in mijloc si se incorporeaza treptat iaurtul, uleiul si ouale. Se pune compozitia intr-o tava rotunda cu fundul detasabil si se coace in cuptorul preincalzit 40-50 min. pe 160˚C (cuptor cu gaz) sau 180˚C (cuptor electric). Timpul de coacere difera in functie de cuptor, asa ca e bine s-o verificati inainte sa opriti focul.
Cand este gata, se lasa la racit 10 minute, apoi se scoate pe o farfurie. Se inteapa pe alocuri cu o scobitoare si se toarna deasupra siropul. Se serveste rece, pudrata cu zahar, langa putina frisca sau iaurt.
Pofta buna!
Ai gasit apa de flori de portocale? Cum ti se pare? Ma bucur ca te simti mai bine :).
RăspundețiȘtergereSpor la bucatarit in continuare. M-au apucat si pe mine iar dragurile de bucatareala :) ca in ultimul timp nu prea am avut chef :(
arata minunat,cred ca este foarte aromata:)
RăspundețiȘtergereDenisa, da, am gasit. Mi se pare interesanta, deocamdata nu am incercat-o decat la aceasta prajitura, in care nu se simte foarte tare. Iti spun mai incolo, dupa ce o voi folosi si la alte prajituri! :-)
RăspundețiȘtergereTotusi, parca ma asteptam la un alt parfum. Nu mi se pare ca seamana prea mult cu mirosul florilor de portocal si lamai...
Sporuri la gatit si tie!
Craita, multumesc mult pentru apreciere! Da, este foarte aromata, mai ales datorita cardamom-ului si a cojii de portocala din sirop. In plus, este si foarte simplu de preparat. :-)
RăspundețiȘtergereToate cele bune si te mai astept!
Sa stii ca nu aduce cu mirosul florilor de portocal, chiar absolut deloc. Mirosul florilor in stare proaspata normal. Si asta pt ca este facuta chimic :D.
RăspundețiȘtergereAha, acum inteleg diferenta! Desi, pe sticla, producatorii se lauda ca ar fi din esenta naturala...
RăspundețiȘtergereSa folosesti sanatoasa cantarul, presimt c-o sa fie cel de pus pe lista `de luat` pentru alte destinatii!
RăspundețiȘtergereMiam-miam!
Aici este apa din flori de portocal?
Multumesc mult, Anca!
RăspundețiȘtergereDin pacate, nu cred sa gasesti. Poate in Bucuresti, ori sa comanzi pe internet. Dar sa iei doar pentru prajitura asta, nu e cazul. Se poate face fara probleme si in lipsa ei. Eu cel putin, n-am simtit o diferenta majora ca aroma sau gust dupa ce am adaugat-o.
Promit s-o incerc si fara, si sa-ti spun daca este vreo deosebire. :-)
Daca tii neaparat, incearca la magazinele naturiste/bio din Mures. Sunt cateva extrem de bine aprovizionate. Insa si pretul e pe masura...
La noi pe sticle sunt cinstiti sa stii :)))))
RăspundețiȘtergereAdica, avand in vedere ca florile de portocal tin extrem de putin doar in luna martie si nici asta toata, ma indoiesc cum ca ar fi natural, sincer :).
Aici ce-i drept oamenii inca isi prepara in luan asta apa naturala din flori d eportocal care are o mireamaaaaaaa.....
Denisa, posibil sa fie, nu te contrazic... Personal, nu cred ca cei de aici, sau din alte parti, nu sunt cinstiti.
RăspundețiȘtergereDiferenta de aroma, probabil ca depinde si de reteta folosita, de flori etc. Nu ma pricep, dar stiu ca florile in stare naturala miros extraordinar! Si asta este suficient pentru mine, avand in vedere ca apa de flori de portocal este mai mult o gaselnita decat ceva ce folosesc foarte des. :-)
Si eu pun apa de flori de portocal in briosa! Cam o lingura la 500 g de faina! Uite ca ma exprim in linguri...desi acum avem cantar!
RăspundețiȘtergereIrina, eu acum am folosit-o pentru prima data. Aroma nu mi se pare foarte puternica, de aceea in siropul asta se pierde si mai mult, fiind acoperita de cardamom si coaja de portocala. Data viitoare, poate ca pun mai mult de... o lingura. :-)
RăspundețiȘtergerePrajitura insa e tare buna, imi aminteste de aceea a ta, cu migdale si cocos.
Tu pui in briosele-briose, adica cu aluat dospit, sau la muffins?
Cât mă bucur pentru tine, Ruxi!
RăspundețiȘtergereSimt că ești TU după plăcerea cu care ai pregătit prăjiturica.Și , bineînțeles, gândindu-mă că ți-ai cumpărat cântar, pe care chiar il folosești. Este una dintre plăcerile gospodinei!!
Știi ceva? Eu am cântar de bucătărie de multă vreme..chestia este că nu-l folosesc, merg după metoda ” după ochi”..
Dacă nu ți-a mai rămas nicio bucățică de prăjitură, nu mă supăr, data viitoare, vin prima.
O seară frumoasă!
Gina, si eu tot din ochi le faceam pana acum sau ma foloseam de unicul instrument de masurat pe care-l aveam - o cana gradata. Plecand, am lasat aproape tot in tara. Incet-incet, refac strictul necesar. Avantajul aici, este ca sunt oferte bune, asa incat o cana gradata ajunge sa nu difere mult ca pret de un cantar electonic...
RăspundețiȘtergereData viitoare, promit sa pastrez o felie macar, daca nu vei fi prin apropiere! :-)
Multumesc mult, o... noapte frumoasa iti doresc si eu!
La briosa, briosa.
RăspundețiȘtergereCaci briosa nu e muffins (stiu ca stii dar tot repet, repet poate m-o auzi si altcineva)! La noi cam toata lumea s-a obisnuit sa le incurce. Briosa e cu drojdie de bere, muffins-ul cu praf de copt!
Deci pun la briosa! O lingura, caci, la noi, aroma e puternica.
Ma gandeam eu ca la briosa pui! Am vazut ca s-a impamantenit asocierea briosa-muffins. Eu una, muffins-ul il vad mai apropiat de madlene ca si textura si compozitie.
RăspundețiȘtergereO sa incerc si eu briosa atunci, caci vad ca aici imi ies bine aluaturile framantate. Cred ca din cauza cuptorului. :-)
Se pare ca momentan unul din "vise" s-a indeplinit...