E blândă toamna ta, Ruxi,..își poartă pașii pe cărări de frunze moi, în culori calde, cu ton de baladă. Are gust de mure proaspete și parfum de tufănele!
E blanda, Gina. Si calda deocamdata. In acelasi timp, e si putin amara... in ton cu balada ce-o insoteste si gandurile ce mi se-nvolbureaza pe sub frunte.
Înțeleg că toamna ta ascunde sub văluri de frunze și culori unde imperceptibile de dor.N-o lăsa să te domine. Primește-i doar îmbrățișarea. Și tumultul!!
Parca tocmai tumultul simt ca-i lipseste. Si imbratisarea aceea stransa si, totusi, atat de larga! Poate pentru ca toamna e anotimpul cel mai pe sufletul meu, nu stiu.
Irina, tare ma bucur sa te aud! Orasul l-am vazut deja, aproape prin toate coltisoarele. Are si zone frumoase si mai putin frumoase. Sau te referi la alt oras... ? :-)
Irina, promit sa povestesc. Pentru tine. Desi, gandurile au legatura si cu orasul in care ma gasesc acum. Stii, recent am vazut un altul, ce mi-a amintit intrucatva de Brasov, Sighisoara... zona aceea de tara. Chiar daca acesta este foarte aproape de mare. Mi-a placut mult. Si totusi, simt ca ceva lipseste... ceva, parca, am pierdut undeva pe drum. Nu stiu prea bine ce si nici pe unde.
Mi-e greu sa-ti zic dar uite ca iti spun: ti-am zis eu... Culmea e ca, chiar daca te-ai intoarce, tot ai simti ca iti lipseste ceva...ceva din noul loc. Hai, uita-te la partea plina a paharului, descopera lucruri noi, priveste inainte!
E adevarat, mi-ai spus tu... Si daca e ceva ce am invatat din toata experienta asta, e sa nu mai fac presupuneri (de orice fel) inainte sa vad si sa simt lucrurile si locurile direct, pe pielea mea. Nu vreau inapoi si incerc sa privesc inainte, chiar daca nu intrezaresc mare lucru... Iti multumesc mult!
Toamna care tocmai trece pe aici are fața plânsă și degetele reci.Este zgribulită .. Are farmecul ei trist, caută ceva rătăcit pe undeva, poate o rază răzleață, poate un buchețel de tufănele..
Cred ca toamna ta si-a trimis si-o sora incoace... E rece, iar nelipsitul vant imprastie stropii de ploaie pretutindeni. Pentru mine, e bine. Simt ca, intr-un fel, parca ma trezeste.
E blândă toamna ta, Ruxi,..își poartă pașii pe cărări de frunze moi, în culori calde, cu ton de baladă.
RăspundețiȘtergereAre gust de mure proaspete și parfum de tufănele!
E blanda, Gina. Si calda deocamdata. In acelasi timp, e si putin amara... in ton cu balada ce-o insoteste si gandurile ce mi se-nvolbureaza pe sub frunte.
RăspundețiȘtergereO seara frumoasa iti doresc!
Înțeleg că toamna ta ascunde sub văluri de frunze și culori unde imperceptibile de dor.N-o lăsa să te domine.
RăspundețiȘtergerePrimește-i doar îmbrățișarea. Și tumultul!!
Parca tocmai tumultul simt ca-i lipseste. Si imbratisarea aceea stransa si, totusi, atat de larga!
RăspundețiȘtergerePoate pentru ca toamna e anotimpul cel mai pe sufletul meu, nu stiu.
Frumoase poze...si linistite. Hmmmm, cand dai o raita prin oras???
RăspundețiȘtergereIrina, tare ma bucur sa te aud! Orasul l-am vazut deja, aproape prin toate coltisoarele. Are si zone frumoase si mai putin frumoase.
RăspundețiȘtergereSau te referi la alt oras... ? :-)
Ma refer la noul tau oras...sa-ti mai schimbi gandurile! Hai, povesteste-mi si mie cum e la voi! Tare ma intereseaza!
RăspundețiȘtergereIrina, promit sa povestesc. Pentru tine. Desi, gandurile au legatura si cu orasul in care ma gasesc acum.
RăspundețiȘtergereStii, recent am vazut un altul, ce mi-a amintit intrucatva de Brasov, Sighisoara... zona aceea de tara.
Chiar daca acesta este foarte aproape de mare. Mi-a placut mult. Si totusi, simt ca ceva lipseste... ceva, parca, am pierdut undeva pe drum. Nu stiu prea bine ce si nici pe unde.
Mi-e greu sa-ti zic dar uite ca iti spun: ti-am zis eu...
RăspundețiȘtergereCulmea e ca, chiar daca te-ai intoarce, tot ai simti ca iti lipseste ceva...ceva din noul loc.
Hai, uita-te la partea plina a paharului, descopera lucruri noi, priveste inainte!
E adevarat, mi-ai spus tu... Si daca e ceva ce am invatat din toata experienta asta, e sa nu mai fac presupuneri (de orice fel) inainte sa vad si sa simt lucrurile si locurile direct, pe pielea mea.
RăspundețiȘtergereNu vreau inapoi si incerc sa privesc inainte, chiar daca nu intrezaresc mare lucru...
Iti multumesc mult!
Ruxi,
RăspundețiȘtergereToamna care tocmai trece pe aici are fața plânsă și degetele reci.Este zgribulită ..
Are farmecul ei trist, caută ceva rătăcit pe undeva, poate o rază răzleață, poate un buchețel de tufănele..
Gina,
RăspundețiȘtergereCred ca toamna ta si-a trimis si-o sora incoace... E rece, iar nelipsitul vant imprastie stropii de ploaie pretutindeni.
Pentru mine, e bine. Simt ca, intr-un fel, parca ma trezeste.