Scurta istorie a Romaniei. Pe panza.

Daca ma veti intreba de ce “History of Romania”, va voi raspunde simplu, nu stiu! Nu mi-este clar si nici nu cred ca are vreun rost sa despic in patru alegerea acestui model si nu al altuia. Ideea de baza nu-mi apartine. Adica aceea de esentializare a istoriei tarii de bastina. In urma cu vreo doi ani, am gasit pe un site de bijuterii celtice o serie numita “History of Ireland” , ce mi-a placut mult. Mi-am zis atunci de ce nu si o istorie a Romaniei? desi, sunt convinsa ca nu ar avea aceeasi cautare ca cea a Irlandei.

Candva, demult, un prieten navigator imi spunea ca irlandezii seamana mult cu romanii. Facea referire la faptul ca istoria i-a incercat mult si, la fel ca noi, asta i-a facut sa-si descopere darzenia si rezistenta in fata a tot si toate si, in acelasi timp, caldura si ospitalitatea.

Nu stiu cat din toate astea mai este valabil in ceea ce ne priveste atat pe unii, cat si pe ceilalti si nici nu are vreo relevanta... Caci prea mult se vorbeste, parca zilele astea despre patriotism si calitatea mai mult sau mai putin buna a celor plecati peste granite! Despre lasitate, dezertare, comoditate, nerecunostinta, ipocrizie si lipsa de dragoste de tara. Atat de mult, incat aproape ca aceste cuvinte si-au pierdut in intregime continutul…

Cred ca inainte de a fi romani, francezi, americani, germani sau egipteni, suntem oameni. Si mai intai ca oameni avem a ne implini sufleteste, iar mai apoi ca romani. Personal, gasesc ca incapatanarea de a ramane intr-un loc in care orice lupta este pierduta din start( doar pentru ca acolo este orasul nostru, tara noastra) reprezinta refuzul categoric de ne confrunta cu lipsa sensului vietii pe care o traim, refuzul de a da un raspuns la intrebarea la ce bun toate astea si incotro de acum inainte? In lipsa unui scop comun, a unei lupte impreuna, ce rost are sa ne irosim propria viata intr-un loc mort inainte de vreme?

Nu pledez pentru plecarea din tara, tot asa cum nu pledez pentru decizia de a ramane acasa. Ambele sunt optiuni personale, ce nu ar trebui sa faca obiectul general al judecatii celorlalti, cu atat mai mult a celor ce nu au fost pusi niciodata in fata unei alegeri de acest fel sau a celor ce nu au trait nici macar o zi statutul de dezradacinat, de imigrant. Inclusiv in propria tara!…

Sunt insa pentru a pleca incotro ne cheama vantul si pentru a merge pe orice drum am alege, cu mintea treaza si cu ochii larg deschisi. Altfel, vom fi condamnati sa repetam aceleasi greseli si, mai grav, sa suprapunem clisee si modele primite de-a gata, peste realitate. Realitate care, sub stratul gros de fard al confortului, al banilor si-al tolerantei occidentale, este aceeasi cu cea de unde am plecat...

Iar cand toate astea ne devin evidente, la putine intrebari mai avem a gasi un raspuns. Ma integrez aici sau plec mai departe? ar fi una dintre ele. Impreuna cu decizia daca acest mai departe mareste sau micsoreaza distanta fata de punctul din care am pornit la drum. In speta, orasul sau tara de bastina.

Asadar, History of Romania...

Pe scurt, ne tragem din daci si romani.

Am luptat de-a lungul anilor cu multe imperii, cel Otoman fiind unul dintre cei mai indarjiti inamici ai nostri.

Cu toate astea, am razbit si-am reusit in timp sa faurim o Romanie Mare. Au trecut ani, am trait razboaie si infrangeri, iar tara ne-a fost impartita.

Apoi, a venit comunismul. Pentru multi dintre noi, inca face parte din trecutul recent. Momentul 1989 ne-a adus eliberarea mult-dorita si altele, pe care le-am visat asa cum au venit ori diferit.

In fata noastra, am asezat cartea istoriei. O buna parte este scrisa deja, in ciuda incercarilor actuale de a se rescrie, in mod diferit. Ce sta scris in viitorul nostru nimeni nu stie, dar el depinde de cum decidem sa ne traim prezentul. Paginile sunt inca albe.

In coltul opus, Decebal, ultimul mare rege al dacilor liberi.