Oranges and Sunshine

… Li s-a promis ca vor avea parte de soare si de portocale proaspat culese la micul dejun, dar ar fi trebuit, de fapt, sa li se spuna ca munca ii va elibera… Caci daca de soare au avut parte din plin, in torida si arida Australie, de portocale n-au avut niciodata. Doar de soare, de munca, bataie si abuzuri psihice si sexuale.

Odata ajunsi in Australia, dezbracati de haine si fara nici un fel de bagaj (nici macar o jucarie!), impartiti in doua grupuri – baieti si fete – au primit un rand de haine si o pereche de pantofi. Toate vechi, si singurele pentru urmatorii 10 ani... Apoi au fost urcati in autobuze si trimisi catre diverse orfelinate. Unii, mai norocosi, au nimerit in locuri unde doar au muncit din greu pentru “a-si rascumpara pretul biletului de vapor si cheltuielile necesare intretinerii lor”, au fost umiliti si li s-a refuzat dreptul la educatie. Altii, precum baietii trimisi la Keaney College din Bindoon, aflat sub administrarea Congregatiei Fratilor Crestini, pe langa munca grea si inumana pentru un copil (in constructii), au fost molestati ani de-a randul de catre preotii care ar fi trebuit sa le poarte de grija…

Este povestea cutremuratoare a celor 7.000 de copii britanici deportati in mod legal in Australia de catre guvernul britanic, cu “binecuvantarea” unor organizatii bisericesti, intre anii 1940 si 1970. In acest interval de timp, au fost trimisi catre coloniile imperiului britanic peste 130.000 de copii. Copii preluati de stat din familiile destramate, ramase prea sarace in urma razboiului pentru a-si mai permite intretinerea lor. Insa familii care si-i doreau, care nu-i abandonasera! De aceea multi parinti au fost mintiti, declarandu-li-se false adoptii in cadrul altor familii britanice ori din strainatate. Iar copiilor, ca sa accepte imbarcarea catre “paradisul” ce-i astepta, li s-a spus ca parintii le sunt morti.

Motivul acestei deportari in masa? Simplu: economisirea banilor imperiului. Daca acasa, intretinerea unui copil intr-o institutie a statului costa 5 lire pe zi, in Australia costurile se ridicau la doar 10% din aceasta suma, adica aproximativ 10 shillings.

Ecranizare a cartii “Empty cradles”, Oranges & Sunshine spune povestea destinelor acestor copii, actuali adulti, poveste descoperita in anul 1987 de catre Margaret Humphreys, asistent social in Nottingham. Cu mult curaj si hotarare, aceasta a pornit o adevarata lupta impotriva sistemului, pentru a scoate la lumina monstruosul proces de relocare fortata.

Constientizand faptul ca este singura de partea acestor oameni si in pofida multiplelor obstacole si amenintari primite pe parcurs, Margaret Humphreys si-a asumat responsabilitatea de a-i ajuta sa-si gaseasca identitatea si rudele inca in viata, din Anglia.

Peste 130.000 de copii deportati, unii in varsta de numai 3 ani… Un adevarat genocid al inocentei dupa demascarea caruia, guvernele Marii Britanii si Australiei au avut nevoie de mai bine de 23 de ani ca sa-si poata cere scuze in mod public!