UPDATE: 14 nov 2009
Bravo!!!!! De aseara, au invatat sa lipaie singuri lapte, din farfurie!! Nici nu le-a trebuit mult. Doar vreo 4 ore. Pingu', fetita desteapta, impreuna cu Bursi si Ildi - la fel de destepte, le-au aratat si celorlalti cum se face asta. :)
Nu se tin inca foarte bine pe picioruse si tremura din toate incheieturile daca trebuie sa stea pe loc. Dar cei mai isteti s-au prins repede ca se poate manca si cu burtica pe pamant si labutele intinse in fata. Important e sa ajunga cu boticul in lapte.
Lascarica (Pole) deja se intrece iar cu cei mari la mancat. Chiar daca, cel mai mic fiind, mai pica cu tot nasul in farfurie! Se scutura, tuseste putin si... o ia de la capat. :)
Ce zi mare!!!
***
Dupa lupte seculare care au durat... cateva zile bune :), am reusit sa fac si cateva poze cu micile tigori. Care au crescut foarte mult! In urma cu mai bine de-o saptamana au facut ochisori. Cu care n-au vazut cine stie ce pentru cateva zile, insa acum, cum te simt pe langa "casuta" lor, cum incep sa se agite si sa te caute cu privirea!
De vreo 3 zile ne si jucam. Timid, adevarat, caci dupa masa ii doboara somnul imediat, dar ne jucam! Dintisorii incearca sa strapunga gingiile - caninii in special - si e rost de ros. O ureche, o labuta, o codita, un colt de prosop, un deget care incearca sa mai potoleasca avantul suptului ca sa nu se innece cu lapte. :) Oricum, fiecare masa a inceput sa fie o aventura, caci mai degraba ar roade biberonul, decat l-ar suge. Probabil ca in catvea zile vom incerca si experiente noi, precum cea de a-i pune sa manance singuri din farfurioara.
Mai nou, se si scarpina singuri. La fel, incearca sa-si curete singuri cate o labuta, sau o ureche de fratior. Sunt tare tare nostimi!
Pentru ca au crescut destul de mult, ieri au schimbat deja a treia "casuta". Le place, caci are fiecare loc sa se intinda dupa bunul plac. In plus, incep sa-si gaseasca anumite locuri in care sa-si faca nevoile, adica altundeva decat in capul fratiorilor. In felul asta, evita baitele la 2 zile si uscatul cu foehn-ul. Nu pentru multa vreme insa... :))
De mancat... tot la 4 ore mananca. Asa ca trebuie sa faci ceva ca sa nu-ti pice barbia in piept de somn. Cum ar fi... sa le cauti nume! In functie de personalitate, bineanteles! Unele nume s-au mai schimbat si sigur se vor schimba si atunci cand isi vor gasi stapani. Dar, pana atunci, vi-i prezint pe: Bursi, Ursi (Ursulina), Zaieţ, Pingu', Pole (zisa si E.T sau, mai nou, Lăscărică), Ema si Ildi.
Buun... Deci avem 2 baieti si 5 fete!!! Si acum, pe scurt, povestea numelor.
Ursi este cel mai mare, si are alura de ursulet. Cap mare, laboante groase, blanita deasa si foarte pufoasa. Cred ca va fi un catel pe cinste, ca deja acum pare de doua luni aproape!
Ursi dormind cu Pingu'
Bursi (Bursulina), ii seamana ca dimensiuni, cu capul perfect rotund si tare tare pufoasa. Este si cea mai jucausa deocamdata. N-am reusit nicicum sa-i fac o poza foarte clara!
.JPG)
Bursi face nani
Zaieţ este baietelul pe care l-am gasit in apa. Cu el a fost cel mai dificil, caci nu stia sa suga. Primele doua saptamani aproape, a mancat numai daca ii bagam biberonul in gura fortat. De aceea i-am mai spus si Nervosul. Si pentru ca are o figura tare indarjita si a luptat mult sa ajunga pana aici, i-am spus Zaieţ, dupa "bravul soldat Zaieţ (de fapt,
Zaiţev!)" din filmul "
Enemy at the Gates". Multa imaginatie, nu? :))
Zaiet aproape adormit
Zaiet dupa o masa copioasa
Pingu' si-a primit numele aproape de la inceput. Pentru ca dupa fiecare masa face o burtica maaare, de sub care ies 2 labute nostime. Si mici, comparativ cu burtica. Este foarte foarte curata si independenta.
Pingu la masa
Si burtica de Pingu'. Mai neclara, dar evidenta!
Ildi (Ildikö) se numeste astfel pentru ca... ne-am inteles mai greu. :) Era tare nehotarata - ba vroia, ba nu vroia sa manance, ba vroia, ba nu vroia sa o tii aproape. Cand venea ea sa manance sau sa linga cate un deget si ziceai "gata, s-a obsisnuit cu noi!" iar facea nazuri. Acum e o scumpica, mananca de nu-i mai are loc in burtica laptele si e si tare jucausa.
Ildi fara chef de poza
Ursi, Pingu si Ildi jos
Pole (maimutica) este cea mai mica. Cand i-am adus acasa, nu eram sigura ca va supravietui. Acum se intrece la mancare cu cei mai mari. Are o fetisoara nostima, de maimutica-extraterestru. Si mai mereu, adoarme cu limbuta afara dupa ce mananca. Actualul nume - Lăscărică i se trage de la pozitia pe care o adopta cand mananca: tine labutele drepte si tremura toata de incordare. Mi-a amintit de "nu trage dom' Semaca! Sunt eu, Lăscărică". ;-)
Pole dupa masa
Pole covrigel :)
Ema este cea mai finuta. Are niste ochi mari si negri si e foarte cuminte. Si sfioasa. Ai impresia ca intelege tot ce se vorbeste prin casa. Cu gandul la Emma Thompson, si la acele femei britanice nu neaparat frumoase, dar distinse si cu multa charisma, i-am spus Ema. :)
A
sa-i ca sunt frumoasa?
EXCELENT! Bravo voua ca ati reusit sa ii salvati! Imi plac toti foarte mult, imi plac si pozele, sunt reusite, imi place si numele lor! Bravo inca o data!
RăspundețiȘtergereRuxi, ma minunez..Nu doar pentru catde frumoase sunt animalutele voastre. Sunt uimita cat de buni puteti fi.
RăspundețiȘtergereIn seara asta , am venit de la concert, pe jos, cu o vecina. O fosta eleva. Vorbeam despre lipsa spiritului civic la noi. De multe ori, X, Y..trec pe langa un om cazut/ bolnav/ nemancat etc.., fara a-l lua in seama. Pe langa un om, nu mai vorbim de animale. Este mult prea mult.
Voi sunteti niste fiinte absolut extraordinare!!!
Ma intreb cum de rezistati.
Draga mea, trebuie sa faceti ceva..va obositi mult prea mult.
Aveti intreaga mea admiratie !! Si mult respect!!
O noapte linistita!!
Irina, nu stiu de ce nu mi-a preluat si al doilea comentariu al tau...
RăspundețiȘtergereDar as vrea sa incercam asa cum spui tu, daca si fetele ar fi de acord. Poate ca se gaseste cineva mai aproape (Brasov, Sibiu...), care sa doreasca pe vreunul din ei. Sunt foarte scumpi si cumintei. Si iti zic sincer, daca as fi pusa in postura de a alege pe unul, nu cred ca as putea. I-as tine pe toti daca as avea unde! :)
In principiu, doi sunt ca si dati. Sper... Viitorul stapan isi doreste doi caini de talie mai mica. Cei negruti sunt mai mici, asa ca sper sa aiba noroc.
Si in asteptare ar mai fi inca doi. Dar nu stiu sigur, caci doamna - colega a lui Cristi - inca nu s-a hotarat definitiv.
Chiar si asa, trei raman inca.
Ma bucur ca ti-au placut numele! Noi ne-am tot hlizit seara de seara, gandindu-ne si schimbandu-le pana am ramas la astea.
Multumesc mult, mult de ajutor!!
Gina, lipsa spiritului civic e un subiect la care ma gandesc si eu de cateva zile incoace. Am vrut sa scriu ceva despre asta,dar n-am reusit inca sa ma adun cat de cat si nici timp nu prea am. :)
RăspundețiȘtergereIti multumesc mult pentru cuvintele frumoase si pentru incurajarile primite, inca de cand i-am gasit.
De rezistat mai rezistam. S-a strans multa oboseala, dar cred ca partea cea mai grea s-a dus deja. Si sa-ti spun drept, imi sunt atat de dragi, ca m-am surprins ca uneori, in loc sa ma culc atunci cand am ocazia, merg si mai trag cu ochiul sa vad ce-au mai descoperit nou. :))
O seara frumoasa si o noapte buna iti doresc si eu!
SUNT SUPERBI!!!!! Felicitari voua ca i-ati salvat de la moarte sigura si ii inconjurati cu caldura si dragoste! Maimutzelele sunt exceptionale. Au niste ochisori atat de frumosi si inocenti! Toti sunt frumosi! BRAVO!
RăspundețiȘtergereSunt atat de frumosi. Ca si sufletul vostru. Azi te imbratisez dublu :). 9 pusici pe botici. Muuuuuuah!
RăspundețiȘtergereSimo, sunt frumosi tare, ai dreptate.
RăspundețiȘtergereSi inca nu pot prinde in poza privirile pe care ni le arunca,sau limbutele care tot ling mainile, nasul, obrajii nostri dupa ce au terminat de mancat! :)
Anca, multumesc mult! Iti intorc imbratisarile cu mult drag. Cat priveste pusicii... sa mai astepte putin dihaniile mici :)), ca-s suparata pe ele. Azi-noapte - pe la 2.30 - au facut atata scandal la masa, ca ma asteptam din moment in moment sa-mi sune vreun vecin la usa...
RăspundețiȘtergereE musai sa-i invatam sa manance singurei si sa le gasim stapani!!
Eeeeeei, ai vazut? Au simtit ca te-ai supi c-au facut scandal la masa si s-au hotarat sa manance singuri. Bravooooooo, Pingu, Bursi, Ildi, Pole, Zaiet, si nu cea din urma, Ema!
RăspundețiȘtergereYEEEEEEEEEEEEEEEEEEE!!!!! Sunt oarecum autonomi la mancare!!! Adica nu mai trebuie sa "biberonitzi" din 4 in 4 ore si sa riscati sa vina vecinii daca nu erati destul da rapizi. Bravo, dom'le! Asta da realizare! Felicitari! Acum puteti sa le lasti mancarea langa ei undeva si gata, nu mai aveti aceasta grija. Destepti catzei! Si rabdatori parinti :)
RăspundețiȘtergerePupici pt Burtici!
S
Anca, adevarul e ca de cateva zile cam duceam munca de lamurire sa-i fac sa suga din biberon ca inainte. Era jumate supt, jumate lipaiala. Mai ales ca asta le permitea sa-si mai scarpine gingiile din care le ies dintisorii.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca au invatat atat de repede, si ca au facut-o unii de la altii. N-a trebuit sa-i bagam cu botul in lapte decat pe 2 sau 3. Restul s-au luptat voiniceste sa manance, chiar daca la inceput se mai inecau, tragand lapte si pe nas. :)
Si galagie inca mai fac, chiar daca nu ca inainte: mai au crampe, le mai e frigut, mai au nevoie de atentie... ;-) Pana la urma e firesc sa fie asa, numai ca nu stiu cat de inlegatori vor fi vecinii in privinta asta. :-D
Simo, si noi ne bucuram. Si pentru ei, si pentru noi! Mi-e un pic mila de ei insa, ca ar mai vrea sa suga, si mai scheauna cateodata, dar nu pot combina metodele... Asa ca ii mai dragalim suplimentar, mai sug cate un deget cand ne jucam(pe care insa nu-l asociaza cu mancarea), mai lipaie in farfurie, mai fac cate o baita. Si uite asa devin tot mai autonomi!
RăspundețiȘtergereSa stii ca sunt destepti! Neasteptat de repede s-au deprins singurei.
Ruxi!
RăspundețiȘtergereAsta seara este , dupa cum stii, Lasata secului". Inseamna ca, de maine, nu trebuie sa le mai dai mancare' de dulce' bebitilor astora bucalati si rotunzi ca niste mingi...
Treceti la vedeturi?
Intreb si eu..
O seara frumoasa!
Gina, scuze! Reusesc intr-un tarziu sa-ti raspund. Am scapat de biberoneala, dar am indesit spalatul de prosoape si alte asternuturi.
RăspundețiȘtergereCe sa zic? Nu stiam ca-i lasata secului. As putea incerca sa le dau un morcov sa roada, ca verdeturi mai greu in perioada asta. Si cine stie? Poate se transforma in iepurasi, si ii dam mai usor in felul asta! :))
O seara frumoasa iti doresc!
Iepurasi??!! No way, Jose! Lasa frate sa fie catei acum si caini buni si vajnici pe viitor, ca potential este, dupa cum se vede prea bine din poze! :)
RăspundețiȘtergereS
sunt tare draguti si mi-a placut povestea numelor. mult succes in a le gasi familii iubitoare! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc mult si multumesc pentru postarea anuntului de adoptie pentru ei, pe blogul tau!
RăspundețiȘtergereIti doresc, de asemenea, mult succes in a le gasi o casuta si-un stapan bun tuturor animalutelor care isi spun povestea acolo!!! :)
Frumoşi căţeii, foarte frumoasă povestea, o singură eroare, pe soldatul din Enemy at the Gates îl chema Zaiţev (personaj real, de atfel, lunetist sovietic în Al doilea război, povestea din film e inventată, însă), zaieţ e din desenele cu iepurele şi lupu' (Nu zaieţ, nu pagadi!).
RăspundețiȘtergereVlad, ai dreptate! Ulterior mi-am dat seama de eroare, dar am lasat-o asa... Numele insa l-am pus avandu-l in minte pe Zaitev (stiind si ca a fost un personaj real), dar se pare ca subconstientul a fost mai puternic si "Nu zaiet, nu pagadi!" al copilariei s-a impus. :-)
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru vizita si pentru corectura. Numai bine!