11/26/2009
ramas bun!...
De doua zile incerc sa scriu despre o veste buna. Si nu reusesc. In parte pentru ca despartirea a fost destul de grea, in parte pentru ca nu am gasit in nici un fel cuvintele potrivite.
Asadar... vestea extraordinar de buna este ca marti dimineata, intr-o cutie mare, cu o patura groasa drept zestre, cei sapte catelusi au plecat impreuna catre casuta ce-i va gazdui pe toti, cel putin pentru doua luni de acum inainte!!
Si-au gasit stapan, sau stapanul i-a gasit pe ei... Pentru trei dintre ei, popasul este definitiv, pentru ceilalti numai temporar. Insa cand vor pleca, nu o vor face departe de fratiori. Vor ramane aproape, printre vecini, la oameni care iubesc animalele si care vor avea grija de ei.
Au plecat la tara. Intr-o casa cu gradina si curte mare. Unde sunt liberi. Sa alerge, sa se joace, sa se harjoneasca. Liberi sa simta soarele incalzindu-le blanita, sa vada cerul, sa simta aromele aduse de vant. Si, cel mai important, sunt impreuna!! Asa cum au crescut si s-au obisnuit sa fie pana acum.
Deocamdata, fiind inca micuti, locuiesc in magazie, unde-i cald. Cu patura primita la plecare, cu lapte cald si mancare buna, de care mananca si stapanii. Si-o fetita simpatica, ce merge la gradinita, trece zilnic pe la ei sa-i dragaleasca, sa-i iubeasca si sa-i mangaie, asa cum au fost obisnuiti.
Catelusii au pornit, deci, in Viata! Drum bun dragilor, sa fiti sanatosi si mult noroc mai departe!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Bravo Roxana, sunt mandra de voi!
RăspundețiȘtergereIrina, eram sigura ca te vei bucura! Noi suntem tare fericiti ca au ajuns atat de bine si ca sunt in continuare impreuna!!!
RăspundețiȘtergereNu stiam ce sa sa mai spun, am copiat mesajul tau pe blogul meu. Mi s-a parut ca era mult prea frumos si sincer fata de ceea ce as fi putut adauga!
RăspundețiȘtergereReady pentru o compilatie de muzica ?
Multumesc, Irina! E un final fericit pentru catelusi si pentru noi toti. Si sper ca si pentru fericita castigatoare a premiului de la tine!! :-)
RăspundețiȘtergereDaca sunt ready pentru o compilatie de muzica?! Mai intrebi? O astept din... septembrie! Nu mai stiu insa pentru ce ocazie stabilisem sa fie, asa ca te astept cu detalii.
, Ruxi, ti-am citit vorbele cu lacrimi in ochi. Din mai multe motive- intai , pentru ca ti-am inteles reactiile. Am trait un moment similar- ne desparteram de primul nostru catel. Era al fiului mic, pe atunci elev in clasa a VI-a . Am scris pe blog- BIL SI PANTOFII UNEI FETE. La despartire, eram toti ca si bolnavi.
RăspundețiȘtergereTe inteleg apoi si pentru ca tratezi lucrurile, ca si cum ar fi vorba despre niste copii. Oameni ca voi , cred ca sunt aparitii aproape singulare. Sunteti extraordinari! Felicitari ! Sa va dea Dumnezeu sanatate! Ati dat o lectie de morala. Morala adevarata. Simplu. Dar maret.
Te inteleg apoi, ca femeie. Ti-ai pierdut, desi termenul este impropriu, multe nopti, ingrijind niste fiinte. Cand tu ai multe alte responsabilitati. Meriti, din nou, felicitari!
Eu am invatat atunci, poate ca si tu ai invatat acum, ca , daca esti pus intr-o asemenea situatie, trebuie sa cantaresti bine toti factorii. Toate datele problemei.
Multe fericire va doresc!
Draga Gina, iti multumesc si iti multumim pentru cuvintele frumoase si pentru gandurile bune!! M-au emotionat... Stiu ca tot ce mi-ai scris de-a lungul acestei luni de zile cat i-am avut pe cuti, a fost din ce-ai experimentat, trait si simtit tu.
RăspundețiȘtergereCe-am facut noi... n-am intentionat a fi o lectie de morala pentru nimeni. Dar daca cei care vor citi randurile scrise de mine, vor gasi ceva de invatat din experienta noastra, m-as bucura!
Au fost zile si nopti dificile si obositoare. Dar si frumoase si emotionante, prin progresele pe care le faceau pas-cu-pas, cu noi alaturi de ei. :)
Nu stiu cat si ce au luat cu ei mai departe, din scurta noastra intalnire. Stiu doar ca mie mi-au daruit cea mai frumoasa si mai pretioasa lectie cu putinta: cea a luptei pentru Viata! Cu tot ce inseamna ea. Si nu cred ca as fi putut avea profesori mai potriviti pentru asta...
Multa fericire iti doresc si eu si numai bine!
Ce-or face maimutzeii?
RăspundețiȘtergereSimo, sper sa fie bine! Si am incredere in ei ca atunci cand le e greu, se lupta sa traiasca cu aceeasi hotarare cu care au luptat atunci cand i-am gasit si-n perioada cat au stat cu noi.
RăspundețiȘtergereSi, atat cat vom putea si ni se va permite, vom incerca sa le ramanem inca in apropiere.
Vor fi bine!
Am trecut sa spun La multi ani!
RăspundețiȘtergereCorect, fara indoiala....Totusi (si ma mir ca eu spun asta), pe langa tonele de muzica proasta, manele sarmale si reprezentanti ai faunei variate ce vietuieste in aceasta tarisoara, aseara la TV am vazut povesti cu romani din strainatate. Care au facut ceva bun (ca tipul din America, cel care a salvat un baiat din incendiu) sau care au un talent (ca fata din germania care desi e operata de scolioza, are suruburi in coloana, a fost bataia de joc a imbecililor care rad de defecte fizice etc, a reusit sa castige in Germania un concurs gen America's Got Talent).....Ce pot sa zic: sa raiasca si sa fie cat mai multi oameni buni. Si daca se poate, sa fie romani :)
RăspundețiȘtergereLa multi ani!... o spun si eu in 2 decembrie. Stii, Gina, pe cand eram eleva, ma bucuram de 1 decembrie pentru ca era o zi in care stateam acasa si puteam face orice doream eu.
RăspundețiȘtergereAcum, imi este egal ca as merge la lucru ori as sta acasa. Nu simt sa ma bucur ca-i ziua nationala. Nu o resimt ca pe ceva de sarbatorit...
Nadajduiesc ca simtamantul asta sa se schimbe, odata cu intrarea noastra intr-o reala normalitate sociala, economica si politica, si odata cu regasirea de catre majoritatea dintre noi a ceea ce ne este specific si ne defineste individual.
@Anonim
RăspundețiȘtergereCred ca oameni buni - cu suflet adica, si nu care traiesc in spiritul turmei - sau talentati sunt inca destui in tara. Problema este ca nu sunt sustinuti si nu prea li se ofera conditii sa fie/sa ramana asa. In plus, exemplele pozitive nu sunt promovate pt ca nu cresc rating-ul si nu aduc profit. Dimpotriva! Iar faptul ca astfel de povesti (care sunt de apreciat si m-au impresionat si pe mine) sunt scoase pe scena numai de "ziua nationala" mi se pare la fel de ipocrit ca deviza "sa incercam sa fim mai buni macar in saptamana Craciunului". De ce trebuie sa stabileasca cineva o zi in care sa fim buni, darnici, fericiti, sa sarbatorim, sa ne amintim de cei dragi plecati, etc. ?! Si de-aici discutia s-ar putea lungi mult... :)
Sa traiasca si sa fie cat mai multi oameni treji si lucizi, indiferent de cetatenie. Dar pentru ca vorbeam de noi, romanii, si de 1 decembrie, bine-ar fi ca tot mai multi romani sa se trezeasca si sa (se) traiasca intr-un mod cat mai autentic!
Voiam sa vad ce mai faci!
RăspundețiȘtergereO seara buna, Ruxi!
Gina, sunt bine, iti multumesc de vizita si de intrebare! Doar putin.. in pana de energie si idei.
RăspundețiȘtergereCeea ce cred ca-i bine din cand in cand. Ma face sa ma abtin de la a spune/scrie prostii prea mari. :))
O seara cat mai buna si tie, si-un cadou frumos de la Mos Nicolae!