10/15/2009

nostalgii de toamna

dimineata a venit rece. cu bruma pe firele de iarba, si cu parbrize inghetate. un rasarit de soare superb. aerul tare si limpede, lasa sa se vada printre blocurile de vis-a-vis muntii acoperiti de prima zapada.
aparent, iarna a venit mai repede. de ce spun, aparent? pentru ca desi ieri dimineata prima ninsoare din an ne-a facut botezul, astazi soarele straluceste hotarat. a cuprins in bratele-i calde Natura si o dezmiarda cu duiosie dupa trei nopti de frig.
imi vin in minte brandusele ce impanzeau padurea de pe Dealul Persanilor, sambata trecuta. covor fragil si delicat, movuliu-pal. cresteau curajoase inclusiv pe marginea drumului. in pamantul tare si sterp, printre mizerii aruncate din masini. ni se daruiau privirii neconditionat, fara sa ceara nimic in schimb.

refuz sa cred ca toamna s-a dus deja. stiu ele mai bine de ce au inflorit a doua oara! "branduse inflorite in octombrie, sunt semn de toamna lunga", spuneau batranii. astept deci, ca toamna sa se reintoarca.

toamna cu miros de ploaie si de soare, de frunze ruginii, de gutui si... placinta cu dovleac - preferata mea, inca din copilarie.

Ingrediente:

- 400 g faina, un praf de sare, un ou, 2 linguri de ulei, o lingura de otet (de mere si miere am pus eu) si aprox. 200 ml apa calduta

- un kg de dovleac, 8 linguri de zahar (± in functie de cat de dulce e dovleacul), scortisoara dupa placul inimii si, cui ii place, nuca taiata marunt

Preparare:

Din faina, ou, ulei, otet, sare si apa se framanta un aluat elastic, pana ce se desprinde usor de pe maini. Cam... 5 minute dureaza asta. Cand e gata, se face o bila, se unge cu ulei si se pune intr-un castron acoperit cu un prosop de bucatarie sa se odihneasca dupa atata framantat. :) In jur de 30 de minute. Daca nu va grabiti, lasati-l chiar mai mult. Foile ies mai elastice si se intind usor si subtiri, fara sa se rupa.

Cat timp se odihneste aluatul, se curata dovleacul si se da pe razatoarea mare. Apoi se adauga zaharul si se amesteca.

Din aluatul obtinut se intind doua foi subtiri. Pe fiecare se intinde uniform jumatate din cantitatea de dovleac si se presara scortisoara (cum spuneam, dupa placul inimii), lasand 2-3 cm liber pe margini. Tot aici, se adauga si nuca. Se strang capetele, se ruleaza. Se unge pe deasupra cu galbenus de ou si se coace la foc potrivit (180-200 grade) cam 40 de minute, pana ce devine aurie deasupra.

Pofta buna!

8 comentarii:

  1. Cat de bine arata!!! Parca ii simt si mirosul.
    Sa-ti spun ceva- n-am mancat si n-am gatit niciodata dovleac. Dar ai povestit atat de frumos , ca ma ademenesti. Poate ca incerc!
    Daca ai sta pe aici pe aproape , si daca ti-ar mai fi ramas o portioara, zau, ca as fi gustat!!
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Gina, incearca, nu cred ca-ti va parea rau! :-) Eu nu ma am prea bine cu aluaturile, dar cel pentru placinta asta se face foarte usor si reusita este garantata.
    Daca ai fi stat mai aproape, cu tot dragul mi-ar fi placut sa te invit la o degustare!
    O... seara frumoasa si tie, ca deja incepe sa se intunece afara. :-)

    RăspundețiȘtergere
  3. Brânduse si plăcintă cu dovleac. Aparent nicio potrivire. În realitate, totul tine de respiratia pământului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Servus, Roxana
    iată că toamna ne mai alintă, s-a întors... şi cum eu unul văd brînduşe... peste tot... ;)
    toate cele bune cu mult soare!

    RăspundețiȘtergere
  5. Calin, da, amandoua sunt darurile pamantului pentru noi. Daruri care in toamna asta (macar din cand in cand) ne mai muta gandul si privirea de la circul politic si mizeria la care asistam aproape in fiecare zi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Flavius, servus!
    Se pare ca totusi toamna asta e generoasa. Cu noi, cu ea - de frica sa nu-si piarda locul prea curand in favoarea iernii, n-are importanta. :)
    Asa ca... la cat mai multe branduse!... ca-n felul asta sigur va fi si mult soare. ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. Dovleacul, dupa ce l-ai dat pe razuitoare, l-ai stors inainte de a pune zaharul? Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu, nu l-am stors. Imediat dupa ce l-am ras, l-am amestecat cu zaharul. L-am pus deoparte si intre timp am intins foile. Peste ele am pus dovleacul, storcand foarte usor in mana zeama lasata intre timp, mai ales din cauza zaharului ce se topise.
    Ideea e ca dovleacul ramane destul de zemos, dar nici foarte ca sa nu inceapa sa se scurga pe langa placinta, odata rulata si pusa in tava.
    Am incercat si sa-l storc mai bine, insa asa iese mult prea uscata. Chestiune de gust, probabil! :-)
    Sper ca reusit sa fiu cat de cat explicita...
    Multumesc si succes la "placintarit"! ;-)

    RăspundețiȘtergere