romania, incotro?!...

De ceva vreme incoace, ma simt in tara ca pe o corabie in deriva. Nu am televizor, internetul functioneaza cu opintiri, dar si asa, uneori mai merg si mai citesc din presa online. Presa, si ea... am vazut pentru o perioada de doua luni de zile, din cele sase de Targu Mures, cam ce inseamna. Cu toate astea, de multe ori chiar nu ma pot abtine.

Citesc articole, spicuiesc printre comentarii... 99% sunt generalizari agramate, vulgare si extraordinar de agresive. Sub protectia anonimatului oferit de un pseudonim (sau un "nick", asa cum e modern acum sa spui) diversi... cetateni isi deverseaza prostia si frustrarile acumulate cred, de generatii intregi. In functie de subiectul articolului, numarul comentariilor variaza de la doua-trei, pana la cateva sute. Ceea ce ma inspaimanta este faptul ca pseudonimele nu se repeta. De unde ajung sa ma intreb, infrigurata, daca asta este nivelul general de gandire, de pregatire (= cultura), de ignoranta al majoritatii societati romanesti actuale. Despre nivelul de dezvoltare a constiintei este inutil sa mai amintesc.

In speta, fiecare site are o sectiune-sinteza, unde poti vedea care sunt cele mai vizionate sau comentate stiri. Un fel de top. Top de unde am dedus ca-n tara asta, cele mai cautate subiecte sunt: crimele, violurile, scandalurile din te miri ce sat de prin romania (da, nu mai e de mult Romania!), viata minoritarilor nostri, pornografia (de la cea neaosa, la cea politica), exhibitionismul. A, si sa nu uit: moartea si viata de dincolo de moarte (da’ tot pe lumea asta) a "regelui pop", Michael Jackson.

Uneori ma revolt, alteori ma scarbesc. Uneori, pierzand luciditatea pentru cateva momente, ma enervez si-mi vine sa ma port la fel: birjareste. Din pacate insa, nu ajuta. Decat, poate, prin faptul ca astfel mai deschid (intre patru pereti) supapa de furie, deznadejde sau revolta...

De cateva zile incoace societatea e framantata – la fel si presa ori televiziunile – de doua subiecte: criza politica – demisia de la guvernare a psd – si criza sociala – greva din 5 octombrie a principalelor sindicate, urmata de mitingul din data de 7. Se vorbeste despre manipulare. Se incearca cumpararea in modul cel mai "pe fata" si mai jenant cu putinta a sindicatelor, prin masuri de genul: "sindicatele vor putea sa-si cumpere sediile de la RAPPS, la preturi mici", pregatite de catre guvernanti absolut intamplator ( ?) exact in dimineata zilei de 5 octobrie.

Nu spun ca aceasta greva ar putea schimba multe… Dar nici nu cred ca ar putea adanci o situatie la care s-a ajuns in timp, dupa 20 de ani de furturi ca-n codru ale celor ce ne-au guvernat si ce inca ne guverneaza. Comentariile la astfel de stiri, sunt multe. Si foarte urate. Oamenii sunt condamnati la gramada, fara drept de apel, pentru lipsa lor de "patriotism ", pentru faptul ca "nu inteleg ca tara e la greu si, in loc sa puna umarul la munca sa o sustina, fac greva ". In plus, toti sunt "spagari " si "lenesi", caci "la stat se sta, nu-i ca la privat"... Despre injuraturi ca la usa cortului, nu mai vorbesc!

Mi-e imposibil sa mai am ceva de spus pe marginea lor... DAR ! Nu pot sa nu remarc faptul ca mult-discutata taxa auto, a generat la vremea ei un val imens de comentarii asa-zis solidare, in care oamenii se incurajau intre ei sa iasa in strada pentru a sustine eliminarea ei. "O noua revolutie" reprezenta, in opinia majoritatii, unica solutie.

Ce pot sa-nteleg, deci ? Ca masina le e mai importanta multor romani, decat o burta goala (cum e cazul unora, destul de multi, din cei iesiti in strada deunazi), decat dreptul la Educatie sau dreptul la Sanatate ?... Imaginea primeaza, asadar. Nu are importanta daca continutul este gaunos!

Frumos vorbea Cartarescu la un moment dat despre "sentimentul romanesc al isteriei" si cumplit de adevarat...

Si, pe fondul a toate cele de mai sus, se desfasoara si campania electorala. Sau circul politic electoral. Iar in privinta asta, desi locuiesc intr-un oras mic, am avut neplacerea de-a ma intalni cu emisarii a doi dintre candidati: crin antonescu si mircea geoana.

Iata, pe scurt, si povestile.

E poate mai bine de-o luna, cand, intr-o dupa-amiza suna cineva la interfon. Raspund, si o voce tanara – nu cred ca avea mai mult de 17-18 ani – imi ciripeste suav : "buna ziua, fac parte din echipa lui crin si vreau sa va inmanez un plic, personal!". Cum, nu stiti care crin?! Nici eu nu am stiut intr-o prima fractiune de secunda. Am vrut sa apas pe "vorbeste" si sa-i spun ca nu ma intereseaza crinii, insa degetul mi-a luat-o inaintea gandului si a apasat pe "intra". In cateva secunde, cineva imi suna la usa. Deschid. O tanara fata (vazand-o, imi pare si mai mica) isi cere scuze pentru deranj, se prezinta din nou ca facand parte din "echipa lui crin" si ma intreaba daca ma poate retine sa-i raspund la cateva intrebari. Daca bine imi amintesc, iata care erau patru, din cele cinci in total:

1. ati mers anul acesta in concediu? 2. din salariu, dupa cheltuielile de baza, mai raman ceva bani in plus, sau nu? 3. mergeti sa votati? 4. daca da, v-ati hotarat si pe cine votati?

A cincea imi scapa, dar era in acelasi ton cu celelalte. La final, imi multumeste politicos, imi cere un numar de telefon la care, imi spune ea, este posibil sa ma sune cei de la sediu ca sa verifice autenticitatea vizitei si pleaca. Nu inainte de a ma intreba daca am, la randul meu, intrebari. Da, as fi vrut sa-i spun: ce anume te-a determinat pe tine, sau ce anume te-a convins sa intri in randurile "echipei lui crin"? Am renuntat insa, caci in afara faptului de a parea ca ma dau desteapta, nu ar fi avut nici un sens...

In plicul primit, pe langa cartea de vizita si fluturasul obisnuit, cu propaganda electorala, am mai gasit inca un plic. Unul autotimbrat, cu o foaie alba inauntru, pe care eram incurajata sa-mi trimit observatiile, problemele cu care ma confrunt si eventualele propuneri, deoarece crin este interesat de ceea ce se intampla cetateanului de rand si e hotarat ca impreuna sa curatam romania de lichele. In plus, aflu ca el a sustinut intotdeauna interesele noastre. In ce fel, ramane o mare enigma pentru mine!...

Grosolana si ordinara manipulare a tinerilor! Sa profiti nemernic de faptul ca la varsta asta, acesti copii inca isi cauta o identitate, ca implinirea nevoii de a-si construi un ego, de a fi important, de a face o diferenta prin propriile actiuni, este atat de puternica incat o campanie electorala poate parea un bun prilej in sensul asta (prin sloganurile populiste si ipocrite), mi se pare fundamental imoral!

Vizita mi-a smuls zambete amare si mi-am spus in gand ca "astept" cu interes si actiunile electorale ale celorlalti candidati la prezidentiale. Si n-am avut mult de asteptat.

Saptamana trecuta, pe la ora 5 dupa-amiaza, incepe brusc si puternic sa se auda muzica dintre blocuri. Muzica ritmata, de dans, basii facand sa vibreze podelele. Nedumerita, merg sa ma uit pe fereastra, intrebandu-ma in acelasi timp (retoric, evident!) daca nu era o lege, a linistii publice, conform careia in intervalul 15-17 parca, ar fi trebuit sa fie liniste... Privind afara, vad un autocar parcat la marginea trotuarului si, doua blocuri mai departe, un grup de tineri imbracati cu bluze rosu aprins, dansand.

Spectacol de street dancing. Melodiile se schimba rapid si, in acelasi timp, un individ striga intr-un microfon incurajand oamenii de pe strada sa li se alature. N-am retinut alte refrene, dar "I’m a fire starter…" al celor de la Prodigy, mi s-a parut reprezentativ.

Autocarul acoperit cu folii autocolante rosii promova mut, ca si tricourile de aceeasi culoare ale tinerilor, candidatura la presedintie a lui mircea geoana. Toata nebunia a durat undeva spre o jumatate de ora.

Nu stiu ce mesaj au intentionat sa transmita organizatorii, la fel nu stiu cu ce impresie au ramas oamenii din oras, la plecarea protagonistilor. Pentru mine insa, a fost o dovada in plus ca circul a ramas inca, una din metodele preferate de promovare a politicului. Si nu numai. Ca oricine poate face orice, oricat si oricum, oriunde "il apuca cheful".

Actiunile saltimbance ale dansatorilor n-au facut decat sa-mi promita ca lipsa de respect si de bun simt, lipsa de continut, de valori si de responsabilitate se vor mentine cu geoana, ca presedinte.

Despre basescu... nu mai e nimic de zis. Trimisii lui n-au ajuns inca si prin urbea noastra (nu-i prea tarziu, insa), dar am citit recent, pe blogul lui Flavius, ca la Brasov se strangeau semnaturi pentru el. Si nu prea se inghesuiau sustinatorii!...

Din pacate, (contra)candidatii lipsesc cu desavarsire, si tot asa si perspectivele de mai bine pentru tara asta. Iar cand spun mai bine, ma refer la o directie coerenta si constructiva, fie ea oricat de grea!

Inchei "optimist" cu intrebarea (si ea retorica): romania, incotro ?!...